Îți mulțumesc că ai acceptat invitația de a povesti despre parcursul tău ca tânăr psihoterapeut. Cu următoarele articole, vreau să fac mai vizibil care sunt pașii pentru a lucra în acest domeniu și care sunt lecțiile pe care fiecare le-a învățat.
Să începem cu o scurtă descriere despre tine. Care este pregătirea ta, care a fost parcursul tău academic pentru a ajunge terapeut?
Salut, și în primul rând îți mulțumesc de invitație. Încep să spun faptul că sunt psiholog și sunt acreditată pe mai multe specializări, și anume în domeniul Psihologiei Muncii și Organizațională, Psihologiei Transporturilor, Psihologie Aplicată în domeniul Securității Publice și Private cât și a Psihologiei Clinice. Formarea mea ca psiholog clinician este în Psihoterapii Cognitiv-Comportamentale (CBT).
În prezent îmi desfășor activitatea în Ministerul Apărării Naționale și sunt doctorand în cadrul Școlii de Psihologie Cognitivă Aplicată la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Am absolvit Facultatea de Psihologie tot în cadrul UBB Cluj, unde am fost și reprezentant de an, precum și programele masterale de Psihologie Judiciară respectiv Psihologia Sănătății Publice și Clinică.
În prezent colaborez și cu o instituție de învățământ superior și cu o organizație de cercetare-dezvoltare. În munca de la cabinet, obișnuiesc să am o abordare flexibilă, încercând să relaționez cu nevoile fiecărei persoane care ne trece pragul acestuia. De asemenea, recent am introdus și sesiuni de coaching pentru personal, fiind o nouă specializare a mea, pe care urmează să o dețin.
În cabinet, o mare parte din activitate se desfășoară în jurul evaluărilor psihologice, care visează selecția psihologică a personalului, evaluări psihologice periodice pentru avizare ca să participe la diferite tipuri de sarcini și activități, interviuri, dar și evaluări de tip screening in – instrumentele de personalitate normale, care le utilizez pentru a aduce informații despre atributele pozitive ale persoanei evaluate care ar putea prezice o performanță bună în muncă și out – sunt instrumentele care sunt utilizate pentru a elimina candidații care sunt nepotriviți pentru angajare.
Cum te-ai simțit când ai terminat masterul și ai început demersul de a lucra?
Pot să mărturisesc că am avut sentimente de nesiguranță și de teamă. Am terminat facultatea cu gândul de a-mi deschide propriul cabinet și să lucrez pe cont propriu, însă auzeam de la diverși prieteni care activau în propriul cabinet cât este de greu să-ți găsești clienți, să te organizezi singur cu toate aspectele financiare și legale, și auzeam frecvent zicala că “în primul an de cabinet, o să-ți aduci bani de acasă, ca să te întreții”.
Eram foarte nehotărâtă sub privința acestui aspect – să-mi deschid cabinet sau să găsesc un loc sigur de muncă. Cert eram sigură că, eram dornică să încep să lucrez pe domeniul meu de activitate, în domeniul în care m-am pregătit, să aplic toate cunoștințele pe care le-am dobândit pe parcursul facultății și a masteratelor, precum și a cursurilor de formare pe care le-am absolvit.
Care a fost abordarea ta? Ai ales să te angajezi (concursuri, urmărit joburi disponibile) sau ai mers către deschiderea unui cabinet particular?
Am început să fac voluntariat la o clinică specializată pe boli paliative și la un cabinet – acest lucru m-a ajutat să pun în practică într-o oarecare măsură, ce am învățat pe parcursul anilor de facultate și master.
Între ele căutam joburi și am participat și la două concursuri de angajare, care să îmi liniștească nesiguranța, teama. Participam la diverse interviuri – de la grădinițe la organizații, însă simțeam cum mintea îmi dicta frecvent că “nu, locul tău nu e acolo!”.
Începând cu terminarea anului 1 de master mi-am adunat și pregătit actele pentru a mă înscrie la Colegiul Psihologilor din România, unde am avut sentimente de neliniște atunci când mergeam la interviurile de intrare în profesie pentru eliberarea atestatelor de liberă practică.
Ulterior, în anul 2 m-am angajat la o clinică din Cluj unde realizam evaluări psihologice și interviuri pe mai multe domenii. Însă, am avut mereu o pasiune de tot ce era legat de armată, SRI, MAI etc., în ciuda faptului că nimeni din familia mea nu activase în aceste sisteme, pentru care mi-am îndreptat atenția să caut posturi disponibile în aceste ministere/structuri.
După un timp de căutare, am găsit un anunț pentru un post de psiholog, și am zis că încercarea moarte n-are! Și uite, că s-a și întâmplat. Ceea ce o să-mi reamintesc de fiecare dată, printre amalgamul de emoții, este faptul că toată acțiunea din spatele pregătirii pentru acest post s-a petrecut într-o lună de decembrie, plină de semnificație.
Pot să spun, că o trăsătură din personalitatea mea care mă caracterizează este conștiinciozitatea. Până să ajung aici, am dat multe rate-uri din care au rezultat frustrări, sentimente de neputință și nesiguranță. Dar, printre toate acestea aveam și speranță, determinare și perseverență de a trece prin acest îndelung proces iar și iar.
Ai ales să dezvolți ceva particularizat (să ai un site propriu, un podcast, newsletter, colaborări cu diverse instituții) care să-ți crească vizibilitatea?
Sincer să-ți spun, nu. Obișnuiesc ca toate informațiile pe care le dețin să le distribui pe profilul meu de Facebook. Între un job full-time și doctorat, numai am așa de mult timp la dispoziție.
Care sunt lecțiile pe care le-ai învățat până în momentul de față?
În primul rând, am învățat că a fi psiholog presupune mereu o dezvoltare și cunoaștere continuă – diverse cursuri de formare, conferințe, workshop-uri la care participăm; este important să îți placă ceea ce faci și să te alimentezi mereu cu informații și curiozitate. Doar în acest mod îți poți alimenta pasiunea!
În momentul de față, avem o mulțime de instrumente de evaluare psihologică pe care le putem aplica, în diferite contexte, și diverse moduri de a aplica psihologia în viața oamenilor. Cred că de aici, se pune accentul de cum o aplicăm și particularizăm în viața oamenilor pe care îi întâlnim.
De asemenea, am mai învățat că, deși instrumentele de evaluare psihologică sunt extrem de importante în contextul în care le utilizăm, contează foarte mult și abilitățile noastre de relaționare pe care le avem cu persoana – de la simplul “Bună ziua” de la intrarea în cabinet, până la primirea rezultatului tot procesul îți poate aduce un input în plus.
În al doilea rând, am învățat să am răbdare, atât în munca de la cabinet cât și în ceea ce privește propria persoană și proiectele personale – că nu toate lucrurile vin de-a gata, și ai nevoie de o autodisciplină personală. Astfel, că merită să lucrezi la proiectele tale personale, oricât de greu și anevoios ți se va părea acel proiect și drum.
Știu că lucrurile necesită timp și nu se întâmplă toate atunci când ne dorim noi să se întâmple. Nu avem control asupra a tot ceea ce se întâmplă și trebuie să acceptăm acest fapt. E ca și cum ai construi o casă! La început te documentezi, apoi începe proiectarea și implementarea – cam așa și în proiectele personale.
Dacă întâmpini ziua de mâine cu un plan și nu cu o nouă teamă, devenim mult mai puțin vulnerabili la ce ni se întâmplă în prezentul imediat. Dacă am un scop/obiectiv și încerc să îmi planific toate demersurile pe o hârtie și mă străduiesc să fac un pas, oricât de mic, în direcția acestuia, sau măcar să rămân angrenată la el, atunci nu numai că voi avea o stare de bine că am reușit, dar cu siguranță îmi voi îndeplini obiectivul/proiectul.
Ce ți-ar fi plăcut să știi înainte de a profesa? Fie că e vorba de o altă specializare, angajat versus cabinet.
Mi-ar fi plăcut să am mai multe detalii despre ce pot face după terminarea facultății respectiv a masteratelor, precum și informații mai precise despre Colegiul Psihologilor din România. Mi-ar fi plăcut să fac mai multă practică în școală, pe diverse specializări/domenii astfel încât să am informații mai clare despre domeniul profesional în care urmează să activez.
Ce ai recomanda pentru studenții care-și propun să lucreze ca terapeut?
Îi încurajez să treacă prin acest proces pe care l-am trecut și eu, iar unde se împotmolesc să caute răspunsuri de la specialiștii cu care au interacționat sau cu care vor interacționa, să pună întrebări, să fie curioși.
Îi încurajez să își alimenteze pasiunea și curiozitatea pentru aceste domenii, atât de neexplorate încă și să se îndrepte și spre organizații! Sunt multe organizații care suferă de lipsa specialiștilor. Fie că vorbim de selecție de personal, de diagnoză și dezvoltare organizațională, fie că aplicăm un test de aptitudini cognitive în organizații este cert faptul că dobândești cunoștințe și deprinderi practice.
Ce semnificație are un scor de 35 respectiv de 70 la un instrument de personalitate? Ce informații ne poate aduce despre persoana evaluată? E o întrebare pe care o adresez și studenților în cadrul întâlnirilor de practică. Cu alte cuvinte, să exploreze, sa testeze și să își formeze o viziune despre sine în ceea ce privește parcursul lor profesional. De asemenea, îi sfătuiesc să participe la conferințe, workshop-uri, cursuri/formări acreditate și la citirea cărților în aceste domenii, unde sigur vor avea numeroase lucruri pe care le pot învăța și deprinde!
Îți mulțumesc tare mult pentru răspunsurile oferite. Dacă este cineva interesat să ia legătura cu tine, unde te pot găsi?
Cine dorește să ia legătura cu mine, mă poate găsi aici: Facebook
