fbpx
andrei solomon

Adresă Cabinet

Online

+40 749 022 963

08:00 - 19:00

Program

L-V: 08:00 - 19:00

Începuturile Unui Psihoterapeut – Dana – Alina Ungureanu

alina ungureanu
Îți mulțumesc că ai acceptat invitația de a povesti despre parcursul tău ca și tânăr psihoterapeut. Cu următoarele articole, vreau să fac mai vizibil care sunt pașii pentru a lucra în acest domeniu și care sunt lecțiile pe care fiecare le-a învățat.

Să începem cu o scurtă descriere despre tine. Care este pregătirea ta, care a fost parcursul tău academic pentru a ajunge terapeut?

Numele meu este Dana-Alina Ungureanu, sunt psihoterapeut de peste 7 ani, cu experiență în furnizarea de intervenții terapeutice centrate pe client. Specializarea mea este terapia cognitiv-comportamentală (CBT) și terapia centrată pe scheme (Schema Therapy). Pregătirea mea în acest domeniu a fost făcută atât la Iași, în cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza (Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației și Masterul de Evaluarea, formarea și consilierea psihologică a personalului), cât și la Cluj (Universitatea Babeș-Bolyai, Master în Psihologie clinică și Psihoterapie). Profesez din anul 2017 ca și psihoterapeut, iar în curând voi fi supervizor în Schema Therapy (sub îndrumarea lui David Edwards). În perioada facultății am mers pe principiul următor: acesta este timpul pe care îl am la dispoziție pentru a proba cât mai multe dintre ramurile psihologiei pentru a mă lămuri, în primul rând, ce NU voi vrea să fac în calitate de specialist 🙂 Așa că am făcut foarte mult voluntariat, atât în organizații studențești (unde mi-am dezvoltat mai degrabă abilitățile sociale și organizatorice), cât și în cadrul unor ONG-uri (precum Salvați Copiii), dar și în Penitenciarul din Iași. Am avut și câteva internship-uri în Resurse Umane tot la Iași, ceea ce a dus și la începutul carierei mele de trainer, dar și la un prim job în Resurse Umane.

Ca și psihoterapeut am început activitatea lucrând cu persoane care au suferit un abuz (într-un alt ONG, de data aceasta din Cluj Napoca), iar la scurt timp am deschis propriul cabinet de psihoterapie.

Cum te-ai simțit când ai terminat masterul și ai început demersul de a lucra/practica?

Cred că descrierea cea mai potrivită ar fi deopotrivă entuziasmată și pierdută în spațiu. Cel mai dificil a fost să înțeleg demersul birocratic. Ca să fiu complet sinceră, nici astăzi nu aș putea zice că îl înțeleg pe deplin. În același timp, așteptam să pot începe să îmi organizez ședințele, eram curioasă de poveștile oamenilor. Cu alte cuvinte, a venit în sfârșit momentul să pun în practică toate lucrurile la care altă dată visam.

Care a fost abordarea ta? Ai ales să te angajezi (concursuri, urmărit joburi disponibile) sau ai mers către deschiderea unui cabinet particular?

Am început prin a fi angajată, cel mai probabil pentru că aceasta era maniera de a intra pe piața muncii (sau asta părea că e varianta susținută de societate). A fost o experiență în sine să lucrez și în grupuri mai mici (în ONG-uri sau firme cu un număr redus de angajați/colaboratori), dar și într-o multinațională. Zic asta pentru că am învățat despre mine, din nou, ce îmi place și ce nu îmi place (ca și dinamică de lucru). 

Deschiderea unui cabinet particular a venit în urma acestor experiențe, e adevărat că și din dificultatea de a mă adapta la o rutină impusă la unele locuri de muncă, dar și pentru că nevoia mea de libertate și de exprimare a creativității a fost mereu foarte accentuată. În continuare urmăresc joburile disponibile pe piață, dar cred că ideea de a fi colaborator (nu angajat) este cea care mă definește. Și care ar putea fi fezabilă în aceste condiții, după toți anii în care mi-am organizat singură timpul.

Cred ca este important să nu excludem niciuna dintre variante, indiferent în ce moment profesional ne aflăm. Pentru că avem nevoie de elementul de noutate și de a fi stimulați profesional (într-o măsură mai mare sau mai mică). Acum lucrez doar în online, am un cabinet particular. Dar nu a fost mereu așa și cu siguranță lucrurile se vor mai schimba.

Ai ales să dezvolți ceva particularizat (să ai un site propriu, un podcast, newsletter, colaborări cu diverse instituții) care să te facă cunoscută?

În momentul în care am deschis cabinetul am avut o pagină de facebook pentru promovare. La scurt timp am renunțat la ea, în mare parte pentru că nu aveam skill-urile necesare ca să o fac să îmi fie utilă. Am rămas apoi doar la recomandări. Aici e necesară o paranteză: recomandările nu vin pur și simplu. Vin dacă ești foarte implicat în activități cât mai diverse (ca să îți dezvolți partea de networking), iar cu cât începi asta mai devreme, cu atât plaja de oameni pe care îi cunoști se extinde. Și mai vin dacă faci o treabă bună. Asta am avut în minte atunci când am realizat că nu mă pricep deloc la promovarea personală: că am networking și că dacă lucrez bine oamenii vor veni. Și așa a fost. 

După o perioadă de pauză în care a fost nevoie să mă odihnesc și să îmi reorganizez viața, am revenit cu un produs necesar terapiei (un set de cărți pentru Schema Therapy pe care l-am realizat împreună cu o ilustratoare din Letonia), care necesita promovare. Așa că am creat o pagină de Instagram, iar în momentul de față o folosesc și pentru atelierele de sănătate mintală pe care le mai organizez. E un spațiu care permite să promovez într-o manieră creativă și nu foarte strictă atât cărțile cât și activitățile unde pot fi, deopotrivă, terapeut, trainer și artist.

De curând m-am alăturat și comunității de terapeuți Affinity, lucru care îmi prinde foarte bine pentru că e plăcut să aparții. Uneori, în meseria aceasta, te simți destul de singur.

Care sunt lecțiile pe care le-ai învățat până în momentul de față?

În primul rând că a fi terapeut nu înseamnă să ai viața în ordine. Și că suntem oameni și e imperios necesar să ne acomodăm cât mai repede cu ideea că o să facem greșeli. Multe. Și că indiferent cât de buni suntem ca și specialiști, viața noastră personală s-ar putea să nu fie perfectă. 

A mai fost necesar să accept că nu trebuie să salvez pe nimeni. Că nu e de datoria mea, iar că empatia fără limite este o formă de autodistrugere.

Am mai învățat că e liniștitor (nu doar costisitor) să fii în supervizare și că un grup de intervizare cu care ești compatibil e cât de poate de util. Ziceam adineauri că uneori să fii terapeut vine la pachet cu destulă singurătate (acolo, la limita cu independența😅). O comunitate ajută foarte mult.

Mi-a prins bine să fiu și eu, la rândul meu, de-a lungul acestor ani, în propriul proces de terapie și auto-cunoaștere. Cred că e nevoie să facem și noi asta, chiar dacă suntem specialiști. O dată pe săptămână putem să nu fim și să învățăm să ne lăsăm și noi ghidați și ajutați.

Și am mai învățat că e în regulă să te răzgândești. Psihologia e un domeniu atât de vast încât putem alege să navigăm prin el oricât de mult ne dorim. Scopul meu a fost să am o meserie care să nu mă facă să îmi urăsc viața, așa că am grija ca de fiecare dată când mă apropii de senzația aceasta să schimb ceva și să nu mă las să ajung acolo.

Ce ți-ar fi plăcut să știi înainte de a profesa? Fie că e vorba de o altă specializare, angajat versus cabinet.

Mi-ar fi plăcut să înțeleg ce presupune din punct de vedere pragmatic și emoțional această meserie. Birocrația a fost un mister pentru mine, a devenit coșmar în unele puncte ale vieții mele, deși recunosc că am cerut mult ajutor în această privință. Cred că nici mintea mea de la douăzeci de ani nu era pregătită pentru ceea ce presupune aceasta meserie (din punct de vedere pragmatic).

Mi-ar fi plăcut să am o relație mai sănătoasă cu banii înainte să încep să profesez și să înțeleg că e obligatoriu să pui deoparte bani pentru taxe și impozite. Și mi-ar fi plăcut să acord mai mult timp în a găsi metode de a mă regla emoțional în situații în care eram copleșită (mai ales la început de carieră).

Ce ai recomanda pentru studenții care-și propun să lucreze ca terapeut?

Să fie răbdători și curioși. Să se informeze cât mai mult și să își permită să exploreze înainte să decidă ce vor să facă. Să aibă grijă de toleranța lor la frustrare și să fie pregătiți să fie greu uneori. Să nu subestimeze puterea empatiei, a confruntărilor empatice și a normalizării.

Să învețe cât mai repede să aibă limite ca și specialiști și să nu creadă că dacă aleg această meserie trebuie să fie capabili să descurce orice problemă. Și, obligatoriu, să aibă o relație sănătoasă cu banii. În primii ani ești un caz fericit dacă tragi linie și ieși pe zero. Pe plus ieși mult mai tarziu. Iar niște economii te vor scuti de stresul provocat de ANAF prin care trecem cu toții 🙂

Îți mulțumesc tare mult pentru răspunsurile oferite. Dacă este cineva interesat să ia legătura cu tine, unde te pot găsi?

Cine dorește să ia legătura cu mine, mă poate găsi aici: Instagram

EXPLOREAZĂ

NEWSLETTER

EXPLOREAZĂ

Newsletter-ul Specialistului

Vrei să fii la curent cu informații din domeniul psihologiei?

Înscrie-te la Newsletter!