Îți mulțumesc că ai acceptat invitația de a povesti despre parcursul tău ca și tânăr psihoterapeut. Cu următoarele articole, vreau să fac mai vizibil care sunt pașii pentru a lucra în acest domeniu și care sunt lecțiile pe care fiecare le-a învățat.
Să începem cu o scurtă descriere despre tine. Care este pregătirea ta, care a fost parcursul tău academic pentru a ajunge terapeut?
Lucrez în cadrul propriului cabinet de psihologie, în calitate de psiholog clinician și psihoterapeut. Ofer servicii de evaluare clinică pentru încadrare în grad de handicap și servicii de consiliere și psihoterapie pentru adolescenți și adulți. Studiile de psihologie și formările psihoterapeutice le-am realizat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și la Asociația de Psihoterapii Cognitive și Comportamentale din România.
În munca terapeutică de la cabinet, obișnuiesc să am o abordare flexibilă, în funcție de nevoile fiecăruia, aplicând aspecte teoretice și practice din terapia cognitiv-comportamentală (CBT), terapia rațional-emotivă (REBT), terapia prin acceptare și angajament (ACT) și terapia dialectic-comportamentală (DBT).
Cum te-ai simțit când ai terminat masterul și ai început demersul de a lucra?
M-am simțit confuză și debusolată deoarece în urma acestor ani de formare profesională, am ajuns într-un punct în care realitatea mi-a arătat că nu (prea) există locuri de muncă în domeniul dorit de mine (psihologie clinică, psihoterapie). E o realitate faptul că sunt puține posturi de psiholog în instituții, pe de altă parte nu voiam să mă abat de la această carieră pentru care m-am pregătit și în care voiam să activez. Astfel că am fost nevoită să dezvolt eu ceva pentru a lucra așa cum mi-am dorit.
Care a fost abordarea ta? Ai ales să te angajezi (concursuri, urmărit joburi disponibile) sau ai mers către deschiderea unui cabinet particular?
La început, am încercat să mă angajez (am depus CV-uri, am luat legătura cu diverse persoane din domeniu), însă nu am reușit deoarece nu existau oportunități în acest sens (doar în domenii conexe care erau, totuși, destul de departe de ce mi-aș fi dorit). Angajarea mi se părea o variantă mai „ușoară” la început de drum, în condițiile în care, ca psiholog debutant nu îți e foarte clar ce vrei să faci, la ce te pricepi să faci, ce se caută în domeniul serviciilor psihologice.
Deschiderea unui cabinet, deși era o dorință de a mea, implica un mai mare grad de necunoscut. Însă, după câteva luni de căutări, am început procedura de deschidere a cabinetului individual, la care lucrez și acum. E o alegere pe care nu o regret, căci așa am reușit să aleg exact nișa pe care eu o voiam de la început și în cadrul căreia îmi pot folosi abilitățile psihoterapeutice.
Ai ales să dezvolți ceva particularizat (să ai un site propriu, un podcast, newsletter, colaborări cu diverse instituții) care să te facă cunoscută?
Direcția mea a fost destul de clară încă de la începutul studiilor: știam că la un moment dat vreau să lucrez la propriul cabinet. Astfel, încă din timpul masteratului am început să-mi dezvolt o viziune despre cum aș vrea să arate acesta, ce modalități de colaborare și promovare există, să mă inspir pentru tematicile pe care vreau să le abordez în cadrul propriului site. Ulterior, după ce am scris o serie de materiale terapeutice cu scop informativ, mi-am dezvoltat propriul site, pe care îl reactualizez constant.
Într-o societate care încă e rezervată cu privire la a veni la psiholog, consider că e important ca noi, psihologii, să ne facem cât mai vizibili, să venim cât mai aproape de oameni. În acest sens, am început să înregistrez câteva Podcast-uri. Un alt serviciu pe care îl ofer în cadrul site-ului este secțiunea de „Adresează-mi o întrebare”, în care oamenii pot să-mi trimită diverse întrebări, urmând ca eu să le răspund. De asemenea, mai colaborez cu câțiva colegi psihologi.
Care sunt lecțiile pe care le-ai învățat până în momentul de față?
Am învățat că a fi psiholog e o dezvoltare continuă. Fie că vorbim despre diverse cursuri de formare la care participăm, fie că abordarea psihologică personală se schimbă în timp, suntem nevoiți să ne lărgim mereu orizonturile. Nu se termină niciodată șirul tehnicilor psihoterapeutice și a diverselor moduri de a aplica psihologia în viața oamenilor, astfel că e important să știm cum să explorăm și să ne punem în valoare aceste cunoștințe și abilități.
De asemenea, am învățat că, deși instrumentele de evaluare psihologică și tehnicile psihoterapeutice sunt extrem de importante, contează foarte mult și abilitățile de relaționare pe care le are psihologul. În timpul studiilor universitare, accentul cade mai ales pe formarea teoretică și mai puțin pe partea practică (și e logic să fie așa deoarece e o universitate).
Dar, în momentul în care am început să lucrez ca psihoterapeut am putut să văd și mai clar cât de mult contează abilitățile de relaționare, de conectare cu ceilalți: cum poți să creezi o conexiune cu o persoană pe care nu ai mai întâlnit-o niciodată și care aduce în fața ta universul său interior, cum creezi o relație care până atunci era inexistentă, cum dezvolți încrederea, cum oferi validare.
Pentru dezvoltarea acestor abilități nu se apelează doar la citirea unor cărți, ci și la participarea activă la diverse forme de formare continuă (cursuri, intervizări, terapie personală, etc.).
Ce ți-ar fi plăcut să știi înainte de a profesa? Fie că e vorba de o altă specializare, angajat versus cabinet.
Despre arta de a avea răbdare în timp ce construiești, cărămidă cu cărămidă. Într-o societate în care lucrurile se mișcă repede, pentru un psiholog la început de drum, lucrurile nu stau chiar așa. Însă, acest ritm e normal și e de așteptat.
Mi-ar mai fi plăcut să aflu mai multe chestiuni ce țin de un bun management al cabinetului decât să le descopăr eu pe parcurs: ce presupune cabinetul, cum să ne orientăm atunci când dorim să avem un spațiu al nostru, cum se procedează cu colaborările externe, etc.
Ce ai recomanda pentru studenții care-și propun să lucreze ca terapeut?
Să își dea seama ce ar vrea să facă cu timpul lor, după acești ani pe care i-au investit într-o formare psihoterapeutică. Ca să fiu cât mai specifică, m-am gândit la următoarele întrebări:
- Ce fel de terapeut vreau să fiu?;
- Ce abordări terapeutiece îmi plac și sunt eficiente?;
- Ce abordare vreau să am?;
- Cu ce fel de cazuri mi-ar plăcea să lucrez?;
- Unde și cum aș putea face o diferență?;
- Care sunt calitățile mele?;
- Care sunt limitele mele?;
- Cu ce aș vrea ca, al meu client, în urma ședinței noastre, să plece acasă?;
- Ce nu pot să fac (încă), în calitate de psihoterapeut?;
- Ce nu sunt dispus să fac, ca psihoterapeut?;
- Cum îmi pot investi timpul astfel încât să fiu un psiholog așa cum mi-aș dori?
Cu alte cuvinte, să exploreze, să testeze, să reflecteze asupra lor înșiși și să-și formeze o viziune despre sine în ceea ce privește parcursul lor profesional. După cum se știe, cunoașterea de sine ne orientează mai bine alegerile în viață. Și, nu în ultimul rând, să se oprească din când în când, să se uite în urma lor să se aplaude pentru munca lor, indiferent de rezultate.
Îți mulțumesc tare mult pentru răspunsurile oferite. Dacă este cineva interesat să ia legătura cu tine, unde te poate găsi?
Mai multe informații despre mine, despre serviciile pe care le ofer și articole utile puteți găsi pe site-ul personal, pe Facebook, pe Instagram și pe Twitter