fbpx
andrei solomon

Adresă Cabinet

București

+40 749 022 963

08:00 - 19:00

Program

L-V: 08:00 - 19:00

Inceputurile Unui Psihoterapeut – Mihaela Selescu

Share on facebook
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on reddit
interviu-psihoterapeut-mihaela

Îți mulțumesc că ai acceptat invitația de a povesti despre parcursul tău ca și tânăr psihoterapeut. Cu următoarele articole, vreau să fac mai vizibil care sunt pașii pentru a lucra în acest domeniu și care sunt lecțiile pe care fiecare le-a învățat.

Mulțumesc pentru invitația de a participa la acest interviu. Apreciez inițiativa ta pentru că mă gândesc la mine acum câțiva ani și de cât de multă nevoie aș fi avut să văd că se poate. 

Să începem cu o scurtă descriere despre tine. Care este pregătirea ta, care a fost parcursul tău academic pentru a ajunge terapeut?

Sunt Mihaela Selescu și mă pasionează oamenii. Vreau sa îi înțeleg și sa îi ajut. De când eram în școala generală am descoperit domeniul psihologiei. Am un frate mai mare care începuse să citească despre diverse teme din psihologie și îi mai împrumutam cărțile. Poate cumva a fost și în ideea de a-l urma pe el. Interesant e că el a studiat un domeniu total diferit și se ocupă cu altceva și doar eu am rămas să fac mai mult din interesul asta.

Încă din liceu am rămas setată pe ideea că vreau să studiez psihologia. M-am documentat în legătură cu facultățile din țară și am decis că mi se potrivește cel mai bine cea din Cluj. Cumva și orașul s-a simțit mai „acasă”, deși e destul de departe de casa mea. În anul 2 de Psihologie am descoperit că mă interesează și educația și m-am hotărât să mă înscriu în următorul an și la specializarea Pedagogia învățământului primar și preșcolar.

Nu a fost o idee prea bună să fac două specializări în paralel la zi, mai ales când aveam pregătit și lucrarea de licență. A trebuit să aleg între unele cursuri și m-am înscris la mai puține opționale și discipline facultative în acel an. Dar a fost și asta o experiență de învățare utilă. Dar după stresul din acel an, am ales să îmi îngheț studiile la noua specializare pentru 2 ani, cât timp mă ocupam de master. Am reluat studiile, dar deja îmi era mai clar că aș prefera să profesez ca și psihoterapeut.

Cum te-ai simțit când ai terminat masterul și ai început demersul de a lucra?

M-am cam prins în pașii de intrare în profesie. Mi-am luat atestatul din 2016, dar pentru că au fost unele probleme la Colegiul Psihologilor în perioada respectivă și pentru că nu m-am grăbit suficient, nu am primit actele pentru a-mi deschide cabinetul individual decât în 2018.

Mi se părea totul foarte complicat, greoi și frustrant. A trebuit sa merg la interviul de intrare în profesie tocmai la București. Mă simțeam destul de copleșită, pierdută și îngrijorată. Colegii mai mari mă avertizaseră că durează mult până primești actele de la depunerea dosarelor și asta mă făcea să cam amân sau să evit.

Din fericire, s-au mai schimbat lucrurile acum. E puțin mai eficient și poți să depui acte și să ridici acte și alte orașe, în funcție de filiala de care aparții. De când cu pandemia, poți depune online, iar asta ajută și mai mult. Partea cu actele și contabilitatea m-a stresat destul de mult. Am găsit oameni care să mă ajute și folosesc o platformă online pentru facturi, care eficientizează destul de mult partea asta.

Care a fost abordarea ta? Ai ales să te angajezi (concursuri, urmărit joburi disponibile) sau ai mers către deschiderea unui cabinet particular?

Visam sa îmi deschid cabinet, dar cum spuneam mai devreme, nu prea am reușit să obțin actele pentru a putea face asta mai devreme. În plus, aveam ideea că nu am nicio șansă să mă întrețin din ce aș câștiga la cabinet și că trebuie să am un job pe lângă.

După ce am terminat masterul, am lucrat timp de un an ca și educatoare. Inițial m-am angajat part time pentru a putea sa mă ocup de cabinet. Dar până la urmă am ajuns să lucrez full time după câteva luni. Am învățat multe lucruri în acel an la grupa mică și m-am și atașat de cei mici. Vedeam direct ceea ce învățasem la facultate: comportamentele și etapele specifice vârstei; vedeam părinți stresați, entuziasmați, îngrijorați sau trecând prin diverse stări. Am învățat care sunt punctele sensibile și cum să fiu mai empatică atât cu cei mici, cât și cu părinții lor și colegele mele.

Mi-a fost greu sa plec, dar știam că mi-am propus altceva și că mă îndepărtam de visul meu. Deși nu aveam nici actele de cabinet încă, nici un job sigur, am ales să risc și să îmi dau demisia. Între timp am descoperit o oportunitate de angajare într-un proiect de cercetare de la UBB, în care urma să lucrez cu copii cu autism. Am lucrat un an și jumătate în cadrul proiectului DREAM și am mers în delegație în Baia Mare și în București pentru ca nu prea mai aveam copii eligibili pentru studiu în Cluj. Și asta a fost o experiență interesantă din care am învățat multe. Am văzut în centrele care ne-au găzduit cum lucrau fetele cu mai multă experiență și am învățat și de la colega mea, Anamaria Ciocan, care lucra de mai bine de un an în proiect.

Abia în 2018 am primit actele pentru cabinet. Nici nu mă așteptam. Credeam că va trebui să depun un alt dosar și așteptam să se termine proiectul pentru a mă ocupa de asta. Deși inițial am văzut joburile mele ca fiind doar ceva ce fac pentru a strânge destui bani să mă ocup de cabinet, mi-am dat seama că m-au ajutat mult să învăț lucruri mai diverse, să am și o experiență de muncă în rolul de angajat, să înțeleg mai multe particularități ale experienței de lucru în echipă care îmi permite acum să înțeleg mai bine unele dintre situațiile clienților mei.

Ai ales să dezvolți ceva particularizat (să ai un site propriu, un podcast, newsletter, colaborări cu diverse instituții) care să-ți crească vizibilitatea?

Mi-am făcut o pagina de Facebook pe care am fost mai activă. Îmi făcusem un blog, dar nu prea am scris mare lucru. Cred că mi-ar plăcea să scriu articole și poate să am și conținut video.

După ce am început să mă ocup exclusiv de cabinet, am primit o invitație de la Bianca Chețan de la Burtici Fericite să colaborăm pentru cursuri de parenting și m-am bucurat mult. Mă interesa foarte mult domeniul încă din timpul facultății. Mi-am făcut licența despre parenting, dar cumva credeam că nu mă va lua nimeni în serios, cum eram destul de tânără și nu aveam nici copii. Spre surprinderea mea, nu prea am fost întrebată de când lucrez cu părinți, dacă eu am copii.

Care sunt lecțiile pe care le-ai învățat până în momentul de față?

Am învățat că mă descurc. Am învățat că e foarte util să fii flexibil. Am învățat că schimbarea e grea. Am descoperit, de când lucrez ca și psihoterapeut, că validarea emoțiilor, comunicarea clară și compasiunea pot face o mare diferență în viețile noastre. 

Am învățat că emoțiile noastre nu sunt bune și rele, ci că doar trebuie să înțelegem ce-i cu ele și cum ne pot fi de folos. 

Mi se pare că suntem fascinanți, diferiți, dar și ciudat se similari în același timp. Viziunea mea asupra emoțiilor, motivațiilor și reacțiilor noastre s-a tot schimbat de-a lungul anilor. S-a transformat. Acum mi se pare că văd cu mai multă deschidere și blândețe experiențele umane.

Ce ți-ar fi plăcut să știi înainte de a profesa? Fie că e vorba de o altă specializare, angajat versus cabinet.

Mi-ar fi plăcut să știu să mă promovez mai bine, să știu că e greu, dar o sa fac față. Și, mai ales,  să știu și să simt că nu trebuie să fiu perfectă sau expertă de la primele mele ședințe.

Ce ai recomanda pentru studenții care-și propun să lucreze ca terapeut?

Să profite de timpul din facultate, să citească, să se uite la video-uri de interes pentru ei, să asculte podcast-uri, să fie curioși și să exploreze, să se implice în activități de voluntariat, să cunoască oameni.

Să aibă răbdare și să fie blânzi cu ei înșiși.

Să știe că e ok să nu știe totul de la primele ședințe, că e un proces și că vor învăța multe, dar în timp. 

Și poate cel mai important lucru pe care l-am învățat destul de târziu: să se înscrie la cursuri de formare, să participe la workshopuri pentru terapeuți. Ajută mult cu abilitățile propriu-zise, cu încrederea în forțele proprii, dar și cu partea de networking. 

Și să caute colaborări, să se expună mult.

Îți mulțumesc tare mult pentru răspunsurile oferite. Dacă este cineva interesat să ia legătura cu tine, unde te pot găsi?

Cu drag! Mi-a făcut plăcere să mă gândesc la lucrurile astea și să încerc să dau mai departe din ce am învățat. Îți mulțumesc și eu pentru invitație! 

Pentru cei interesați să ia legătura cu mine, mă pot găsi pe Facebook.

EXPLOREAZĂ

NEWSLETTER

EXPLOREAZĂ

Newsletter-ul Specialistului

Vrei să fii la curent cu informații din domeniul psihologiei?

Înscrie-te la Newsletter!