Îți mulțumesc că ai acceptat invitația de a povesti despre parcursul tău ca și tânăr psihoterapeut. Cu următoarele articole, vreau să fac mai vizibil care sunt pașii pentru a lucra în acest domeniu și care sunt lecțiile pe care fiecare le-a învățat.
Să începem cu o scurtă descriere despre tine. Care este pregătirea ta, care a fost parcursul tău academic pentru a ajunge terapeut?
Mersi fain, Andrei, pentru invitație! Informațiile primite în facultate, respectiv pe site-ul Colegiului Psihologilor din România, nu m-au pregătit pentru toți pașii necesari, așa că multe le-am învățat din mers. Mă bucur că viitorii psihologi vor fi mai bine informați datorită acestor articole!
M-am hotărât în clasa a XI-a să dau la Facultatea de Psihologie și Științele Educației (FPSE) din București. Am făcut meditații în clasa a XII-a, am promovat proba de psihologie de la Bacalaureat cu 9,75 și am intrat apoi la facultate în 2013.
Pe lângă faptul că nu prea chiuleam de la cursuri și seminarii, participam și la conferințe, ateliere și alte activități extracurriculare (de exemplu, organizate de asociația studențească). Voiam sa mă familiarizez cât de bine cu diferitele ramuri ale psihologiei, să văd mai mulți specialiști și stilul lor de lucru. În plus, am fost în practică la spitalul de psihiatrie din Săpunari câteva săptămâni, respectiv la penitenciarul Jilava. Am avut deci norocul ca practica în cazul meu să nu însemne să plimb hârtii de colo-colo la ceva companie.
Încă de prin anul I de licență am aflat că FPSE din Cluj-Napoca stă cel mai bine pe ramura sănătății mintale, adică psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie. Prin urmare, în 2016 m-am înscris și am fost admis la masteratul Psihologie clinică, Consiliere psihologică și Psihoterapie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.
Masteratul la Cluj a fost una dintre cele mai bune decizii din viața mea. Mulți profi sunt și practicieni, și cercetători, sunt bine documentați din literatura de specialitate și predau fain. Un alt avantaj al acestui master este faptul că îți oferă o formare completă și nu este nevoie să-ți completezi apoi orele de dezvoltare personală în altă parte. Am fost și rămân, la 3 ani după absolvire (i.e., 2018), foarte mulțumit de master.
În urma finalizării formării academice, am depus dosarul pentru obținerea atestatului de liberă practică sub supervizare (în psihoterapii cognitive și comportamentale). Am încheiat și supervizare, iar, din februarie 2021, sunt practicant autonom.
A fost un parcurs plăcut și folositor în cea mai mare parte, mai ales de la masterat încoace. Licența îți oferă o familiarizare generală cu domeniile psihologiei, masteratul te specializează pe o ramură specifică, iar supervizarea presupune să profesezi (legal) sub îndrumarea unui mentor cu care te consulți.
Cum te-ai simțit când ai terminat masterul și ai început demersul de a lucra?
Aveam emoții și mă bântuia sindromul impostorului. Deși mai simulasem ședințe de terapie la orele de practică de la master (e.g., la seminarii, la spitalul de psihiatrie pediatrică din Cluj-Napoca), acum lucram cu clienți reali. Însă cred că niciodată nu m-aș fi simțit suficient de bine pregătit. Auto-eficacitatea se construiește tocmai pe baza experienței.
Am avut norocul ca primul meu client să și fie foarte cooperant și consecvent, deci nu am avut o primă experiență demotivantă. A persistat disconfortul încă vreo jumătate de an, dar cu fiecare ședință începeam tot mai mult să mă desensibilizez și deci să pot să mă concentrez realmente la ce discutam cu clienții în ședințe.
Simultan însă aveam și încredere în cunoștințele dobândite în cursul masteratului. Ce am învățat la Congresul Internațional de Terapie Cognitivă (ICCP2017) a venit ca o validare suplimentară că ceea ce ni se preda la master se înscrie în mainstream-ul psihoterapiei bazate pe dovezi.
Care a fost abordarea ta? Ai ales să te angajezi (concursuri, urmărit joburi disponibile) sau ai mers către deschiderea unui cabinet particular?
Am avut o oportunitate de angajare ca psiholog la o clinică imediat după absolvirea masteratului. A fost un avantaj, pentru că așa se adresau deja clienți acelei clinici și nu era nevoie să îmi fac reclamă.
După ce mi-am dat demisia de la clinică, inițial am vrut, împreună cu o colegă, să ne deschidem un SRL și să ne angajam ca psihoterapeuți. Înființaserăm SRL-ul, ne cumparaserăm casă de marcat și eram pregătiți să începem. Fix atunci am aflat că, deși contractul de muncă este acceptat de Colegiul Psihologilor ca formă legală de prestare a serviciilor psihologice, nu se pune dacă ești angajat la un SRL (sau la un SA).
Am vorbit atunci cu un coleg și m-am angajat ca psihoterapeut la cabinetul lui individual de psihologie. În acest context se acceptă contractul de muncă. Sunt salariat la același cabinet și în prezent. Tocmai ce mi-am depus dosarul pentru a-mi deschide și eu cabinet individual de psihologie – m-am făcut psiholog mare ahahaha.
Ai ales să dezvolți ceva particularizat (să ai un site propriu, un podcast, newsletter, colaborări cu diverse instituții) care să te facă cunoscut?
Nu. Fiind angajat, au venit vreo 5 clienți prin acea clinică. Am mai fost apoi recomandat de foști colegi, respectiv de clienții cu care deja lucram și așa am ajuns astăzi să am deja o listă de așteptare.
Cu siguranță m-a ajutat faptul că sunt un membru vizibil în Choice, un ONG axat pe promovarea psihologiei științifice. Nu mi-am făcut pagină de psiholog, nu mi-am făcut podcast sau newsletter și nici nu am inițiat colaborări în scop de marketing. Singurul lucru pe care l-am întreprins în acest scop este profilul pe platforma I’m Fine.
Ce pot spune este că cei mai mulți clienți vin pe bază de recomandări. Poți avea o prezență puternică în online, dar oamenii vor avea încredere să te contacteze mai ales când cineva apropiat le recomandă psihoterapeutul respectiv.
Care sunt lecțiile pe care le-ai învățat până în momentul de față?
Mi-am confirmat că e foarte bine să te implici în activități extracurriculare și să faci networking. Facultatea nu îți poate pune la dispoziție toate resursele necesare și atunci e foarte bine să te documentezi suplimentar, să discuți cu alții din domeniu sau cu preocupări similare.
Am învățat, de asemenea, că poate fi un proces obositor când lucrezi la dosarele de trimis la Colegiul Psihologilor. Aici ajută din nou să cunoști psihologi cu care să te consulți și care să îți arate niște exemple.
E, de asemenea, excelent să discuți cu un contabil și un avocat înainte de a lua o decizie legată de contract și acte, respectiv să întrebi la Colegiul Psihologilor pentru clarificări și confirmări.
Un alt lucru pe care l-am învățat este că niciodată nu te vei simți suficient de bine pregătit. Întotdeauna vei fi provocat să îți reîmprospătezi cunoștințele de la licență și master, respectiv să te documentezi suplimentar. Fiecare persoană este unică, iar intervenția cea mai eficientă este una personalizată.
Ce ți-ar fi plăcut să știi înainte de a profesa? Fie că e vorba de o altă specializare, angajat versus cabinet.
Mi-ar fi plăcut să știu că SRL-ul și angajarea la un SRL nu reprezintă o varianta posibilă de a presta legal servicii de psihologie. Am avut oportunitatea de a mă adapta relativ ușor, dar e o informație pe care am aflat-o doar din mers.
Ar fi ajutat să învățăm la master mai multe despre a ne promova în online. Fiind vorba de o profesie liberală, cei mai mulți psihoterapeuți, mai ales la început, depind de vizibilitatea pe rețelele de socializare pentru a avea clienți.
Un alt lucru pe care l-am aflat recent de la colegii cu propriile lor cabinete individuale de psihologie este că ajută mult să colaborezi cu un contabil. Îți ușurează munca și știe să te informeze cu privire la ce documente trebuie depuse și până la ce termen.
Ce ai recomanda pentru studenții care-și propun să lucreze ca terapeut?
Le recomand să urmărească video-uri pe YouTube cu sesiuni demonstrative de psihoterapie. Și Cazul Gloria este relevant în acest sens. Psihoterapia este adesea prost portretizată în filme și seriale, așa că o înțelegere mai acurată e necesară. Conferințele și atelierele sunt un alt mediu extracurricular folositor.
În plus, le recomand să rămână curioși și să trateze serios masteratul sau școala de formare, pentru că, similar cu medicii, vor avea o responsabilitate directă pentru bunăstare clienților. Nevoia de documentare nu se încheie niciodată.
Este important să fie naturali, autentici în ședințele de terapie. La început simți presiunea de a respecta un anumit protocol și de a bifa o listă, dar obiectivul principal este consolidarea alianței terapeutice.
Cred că e de avut în vedere și faptul că a te confrunta tu însuți/însăți cu o condiție de sănătate mintală nu te descalifică de la a fi un psihoterapeut eficient. Atât timp cât ea nu interferează cu ședințele în mod direct (e.g., nu ai atacuri de panică, nu ai crize de furie în ședințe, nu îți manipulezi sau șantajezi clienții), poți fi un terapeut performant atât timp cât dai dovadă de empatie, compasiune, ascultare activă, comunicare asertivă, congruență, flexibilitate, deschidere mintală, răbdare și celelalte calități relevante profesiei.
E mai provocator la început de drum, mai ales în primul an de practică, atunci când mulți au nevoie și de un al doilea job. Dacă însă vezi că îți place, continuă. Va merita! 🙂
Îți mulțumesc tare mult pentru răspunsurile oferite. Dacă este cineva interesat să ia legătura cu tine, unde te poate găsi?
Mersi și eu, Andrei! Oricine este binevenit să îmi scrie pe Facebook.
