fbpx
andrei solomon

Adresă Cabinet

București

+40 749 022 963

08:00 - 19:00

Program

L-V: 08:00 - 19:00

Inceputurile Unui Psihoterapeut – Cristina Spalatelu

Share on facebook
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on reddit
cristina spalatelu

Îți mulțumesc că ai acceptat invitația de a povesti despre parcursul tău ca tânăr psihoterapeut. Cu următoarele articole, vreau să fac mai vizibil care sunt pașii pentru a lucra în acest domeniu și care sunt lecțiile pe care fiecare le-a învățat.

Să începem cu o scurtă descriere despre tine. Care este pregătirea ta, care a fost parcursul tău academic pentru a ajunge terapeut?

Salut Andrei, îți mulțumesc pentru invitație. Aplaud inițiativa ta, mi se pare foarte util ceea ce faci, mi-ar fi plăcut să am și eu parte de îndrumare de genul în momentul în care mi-am ales facultatea de psihologie.

Mă numesc Cristina Spălățelu si profesez ca psihoterapeut din 2015, în momentul de față lucrez în prima parte a zilei ca psiholog în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului din Cluj-Napoca, unde fac terapie cu copii cu dizabilități, iar în a doua parte a zilei lucrez ca psihoterapeut la cabinetul propriu. Dar până a ajunge aici am avut un traseu destul de lung și aș putea spune câteodată anevoios.

Psihologia nu a fost prima mea opțiune, când mi-am ales facultatea am dat prima dată la medicină, unde din păcate nu am intrat la buget, iar taxa era mult prea mare pentru ca ai mei să și-o poată permite, ceea ce m-a făcut să-mi recalculez traseul și să mă înscriu la facultatea de Psihologie și Științe ale Educației – Alexandru Ioan Cuza, din Iași. Cochetasem cu ideea de psiho prin clasa a 10/11-a, dar nu știam eu cu ce se mănâncă și ce presupune, însă mi-a plăcut că-mi oferă posibilitatea să lucrez cu oameni, ceea ce pentru mine era perfect.

Am absolvit facultatea la Iași si cu foarte mare greutate am ales Masterul de Psihologie Clinică și Psihoterapie din Cadrul UBB din Cluj – Napoca. Spun că am ales masterul cu mare greutate pentru că mă înscrisesem și la București la masterul de Apărare Națională și a fost dificil de ales între cele două, însă într-un final Clujul a câștigat. În 2016 am absolvit masteratul si de atunci pot spune că sunt psihoterapeut cu o formare în psihoterapie cognitiv- comportamentală. De curând am terminat încă o formare pe Schema Therapy, unde momentan sunt încă în supervizare.

Cum te-ai simțit când ai terminat masterul și ai început demersul de a lucra?

Pentru mine nu finalizarea masterului a însemnat începutul demersului de a lucra, ci începutul masterului a coincis cu începutul carierei mele. M-am angajat pentru prima dată la mijlocul primului an de master, la una dintre clinicile din Cluj Napoca ce aveau ca specific terapiile cu copii cu autism.

Aveam experiență zero, însă fete de acolo m-au format și m-au învățat cum se lucrează cu terapia ABA, ceea ce m-a ajutat enorm, pe parcurs am participat și la diverse cursuri și formari care m-au ajutat să aprofundez tehnicile și teoria ABA.

După aproape 2 ani lucrați în cadrul clinicii, mi-am dat demisia și următorii doi ani m-am angajat într-o companie IT, unde stabilitatea financiară m-a ajutat să investesc în cabinetul meu propriu. La început nu aveam un spațiu propriu-zis, așa că-mi țineam terapiile acasă la copii (am uitat să specific că așa am început cu cabinetul, lucram tot cu copii cu autism).

Pe parcurs mi-am găsit un spațiu cu alte colege de breaslă, am rezolvat actele cu colegiul și m-am apucat de treabă, trecând astfel la a face psihoterapie cu adulți. Pentru mine personal lucrurile s-au mișcat rapid, în ideea că aveam o rețea de networking foarte bună și cum mi-am deschis cabinetul, am și avut primii 4 oameni.

A fost greu la început, simțeam des că nu sunt suficient de bună si că nu sunt lucrurile atât de structurate în realitate așa cum erau prezentate la master, dar am avut un supervizor super fain și am început și eu să merg la terapie și lucrurile au devenit din ce în ce mai ușoare.

Care a fost abordarea ta? Ai ales să te angajezi (concursuri, urmărit joburi disponibile) sau ai mers către deschiderea unui cabinet particular?

Cum am menționat si mai sus, am ales să mă angajez, pentru că aveam nevoie de o stabilitate financiară, dar și de experiență, însă contribuția cea mai mare a făcut-o faptul că am făcut practică în diverse locuri (Socola – Iași, penitenciarul de maximă siguranță – Galați, spitalul de gastroenterologie – Medicală 3 – Cluj) care mi-a deschis apetitul pentru lucru propriu zis.

Cea mai amuzantă fază a fost că în momentul în care am început să-mi caut de lucru, clinica respectiva nu angaja, însă le-am trimis o grămadă de mailuri cu CV-ul meu până au decis să mă cheme la un interviu, ceea ce m-a motivat enorm. Pot să recunosc că mereu am cam fost dependentă de muncă și mi-a plăcut întotdeauna să fiu mereu în mișcare, însă ce mă ține și m-a ținut mereu în priză este satisfacția resimțită atunci când vezi că lucrurile se mișcă în terapie, iar asta șterge destul de rapid oboseala resimțită.

Ai ales să dezvolți ceva particularizat (să ai un site propriu, un podcast, newsletter, colaborări cu diverse instituții) care să te facă cunoscută?

Din fericire, aș spune, nu am avut nevoie, am avut și am o rețea de networking super bună și lucrurile s-au mișcat de la sine, nici în momentul de față nu am nici pagină de Facebook a cabinetului și nici o altă formă de publicitate, merg pe recomandări, pentru mine personal asta a funcționat și funcționează în continuare.

Care sunt lecțiile pe care le-ai învățat până în momentul de față?

Am învățat că trebuie să muncești mult ca să ajungi acolo unde îți propui, că investiția e mare, atât financiară, cât și ca timp.

E important să fi și tu client în terapie pentru a-ți dezvolta mecanisme de coping mai bune și pentru a evita contra-transferul și bineînțeles pentru a-ți rezolva problemele.

Că ai o responsabilitate mare atunci când lucrezi cu oameni și că trebuie să te comporți ca atare, dar mai ales faptul că e în regulă să știi care îți e limita și să știi când ai nevoie de ajutor și să fii confortabil să-l ceri.

Ce ți-ar fi plăcut să știi înainte de a profesa? Fie că e vorba de o altă specializare, angajat versus cabinet.

Că în realitate e mai dificilă meseria asta decât ți se prezintă în facultate sau master. Că ai nevoie de formare continuă și de timp ca să poți să citești și să te pregătești pentru fiecare client și că procesul birocratic și colaborarea cu Colegiul Psihologilor sunt destul de greoaie.

Ce ai recomanda pentru studenții care-și propun să lucreze ca terapeut?

Le-as recomanda să investească în ei în primul rând, să facă parte din organizațiile studențești, să cunoască oameni, să-și creeze o rețea bună de networking și să încerce cât mai multe locuri în care să facă practică. Să meargă la terapie și să-și creeze un adult stabil, asta o să ajute mult. Și să se înarmeze cu răbdare, e nevoie de timp în meseria asta ca să vezi schimbări, dar dacă te implici în ceea ce faci și-ți place, ele o sa apară cu siguranța.

Îți mulțumesc tare mult pentru răspunsurile oferite. Dacă este cineva interesat să ia legătura cu tine, unde te pot găsi?

Eu îți mulțumesc pentru invitație, momentan oamenii mă pot găsi doar pe Facebook, pe pagina personală – Cristina Spălățelu.

EXPLOREAZĂ

NEWSLETTER

EXPLOREAZĂ

Newsletter-ul Specialistului

Vrei să fii la curent cu informații din domeniul psihologiei?

Înscrie-te la Newsletter!