Luna aceasta am scris un articol despre relațiile de prietenie la locul de muncă pentru niște colaboratori și am simțit că nu am acoperit chiar toată fațeta de ce înseamnă o relație la job. A rămas un mare semn de întrebare în privința relațiilor romantice. Ce se întâmplă atunci când apar scântei? E necesar să renunțe la job unul dintre ei? S-ar putea să fie prea stânjenitor la muncă?
Dintre studiile citite, am găsit informații despre români, de la eJobs, realizat în 2017 în care oferă câteva date statistice despre ponderea răspunsurilor pe baza numărului de participanți. Ceea ce mi s-a părut interesant din rezultatele studiului au fost procentele pentru cei care au ajuns până la căsătorie (1 din 4 respondenți sau 25%) dintre cei care au avut o relație la birou și pentru 60% din participanți alegerea făcută nu a avut o influență asupra carierei. Până acum totul sună bine. Să vedem ce ne recomandă studiile din străinătate, în special din perspectivă diferite.
Din perspectivă organizațională, lucrurile sunt mai complicate. Poate majoritatea cazurilor sunt simple aventuri de o noapte sau relații de lungă durată, găsim excepții precum un caz la tribunal de hărțuire, poate o avansare în carieră destul de dubioasă, o relație de subordonare dintre un manager și un/o coleg/ă din echipă și exemplele pot continua. Prin urmare, firmele au fost nevoite să creeze un mediu în care aceste lucruri să fie cât mai greu de atins. Reguli despre relații amoroase, organizarea spațiului de lucru în așa fel încât interacțiunile să fie cât mai reduse, orele de lucru să fie diferite. Din perspectiva noastră, pare un pic cam tiranică abordarea din cauză numeroaselor reguli care ar trebui să împiedice asta. După cum bine știi, este o vorbă: regulile sunt făcute pentru a fi încălcate.
Din perspectivă psihologică, tendința de a păstra relația la muncă secretă s-a schimbat în ultimii zece ani și cuplurile nou formate sunt mai directe în privința „afișării”. Asta nu înseamnă că lucrurile sunt mai bine văzute de către colegi. Oricât de bine s-ar înțelege cuplul, nu vor fi percepuți la fel de ceilalți, în ideea că s-ar putea să se găsească motive acolo unde nu sunt de fapt, cu atât mai mult dacă vorbim de o relație de subordonare.
Din perspectiva productivității, lucrurile fluctuează la început și pe măsură ce se mai așează un pic (se duc acei fluturași de la începutul relației), chiar devin mai productivi, urmărind obiective comune.
Din perspectivă personală, aș spune că relațiile sunt asumate de fiecare persoană în parte. În funcție de scopurile finale (distracție, relație sau avansare), organizațiile și contextul social vor stabili câteva reguli implicitate, care vor afecta într-o măsură mai mică sau mai mare relația romantică. Aș recomanda discuții, în afară orelor de lucru, evident, în care să se abordeze acest subiect „sensibil” pentru a scăpa de anumite temeri ce țin de relație.
Care este părerea ta despre relațiile la locul de muncă?