Pentru început este nevoie le recunoști. Să îți dai seama cât de frecvent le simți și care este intensitatea lor. Poate simți că pe parcursul zilei ai o stare bună, dar seara te simți mai tristă și la final, când mergi la somn te gândești ce zi neplăcută ai avut. Dar să nu fie așa în totalitate.
Acesta este un bias. Să lași ultima parte să îți influențeze restul părerii. Sunt studii care arată cât de ușor ne lăsăm influențați de modul în care se termină o sarcină, de exemplu. O parte din participanții la experiment țineau mâna în apă rece pentru un anumit interval de timp. Și erau întrebați cum li s-a părut experiența? Aceștia spuneau că a fost una neplăcută.
Cealaltă grupă, care aveau apa un pic mai caldă, în ultimele secunde, aveau o părere mai bună, chiar dacă au stat cu mâna mai mult în apa rece comparativ cu ceilalți participanți.
Cam așa suntem și noi. Lăsăm ca ultima experiență să ne dicteze impresia la nivel de zi, săptămână, lună sau an. Putem generaliza la viața întreagă. Cred că îți dai seama încotro mă îndrept.
De aceea îți sugerez să începi cu partea de monitorizare. O poți face într-un mod clasic. Hârtie și pix sau poți încerca cu aplicații de telefon. Aici îți pot sugera: I’m fine, Moodpath, Youper care se pot ocupa de asta. Va fi enervat la început să începi să vezi cum arată ziua ta emoțională, dar acordă-ți timp. O să fie deranjant, dar o să aibă sens să faci asta. Să conștientizezi emoțiile este primul pas și cel mai important.
Alocă-ți în jur de 7 până la 14 zile să faci asta, zi de zi. După ce ai adunat datele verifică-le! Gândește-te care au fost activatorii pentru stările respective. Cine sau ce te-a supărat, binedispus, întristat și altele. Nu renunța dacă după două zile nu te-ai mai ținut de monitorizare. Este normal să nu îți fie pe plac să fii conștientă de emoțiile pe care le ai, dar continuă să notezi când ți-ai dat seama că nu te-ai mai ținut de sarcină.
Acum că ai informațiile și activatorii, gândește-te ce puteai face diferit. Nu mă refer la critică. Să începi să-ți spui cât de iritată ai fost, proastă, necontrolată, tristă, asta nu prea ajută. Observă ceea ce ai scris și oferă aceste recomandări dintr-o perspectivă diferită. Dacă nu ai idee cum ar trebui să faci asta, este ok, ofer câteva exemple un pic mai jos.
Acești trei pași te ajută să fi mai ancorată în gândurile și emoțiile prin care treci pe parcursul zilei. Desigur, asta nu înseamnă că de acum vei sta cu un carnețel pe lângă tine și să notezi fiecare stare care vine, ci pe cele mai deranjante vreau să le iei în calcul. Dacă simți că te enervezi prea des sau prea vulcanic, începe să fi atentă la asta. Dacă te simți prea tristă pe parcursul zilelor, notează asta. Dacă ți se pare că eviți anumite invitații, persoane, notează aceste stări de temere, evitare.
Ceea ce sugerez mai sus nu se face într-o săptămână. Ci durează mai mult. Le-am etapizat așa pentru că este nevoie să te obișnuiești cu fiecare etapă. Să-ți dai seama cum îți crești autonomia proprie pe măsură ce înveți aceste instrumente. Și este ok dacă vei greși pe parcurs, dacă mai sari vreo zi sau chiar nu ai chef în ziua respectivă să scrii. Scrie a doua zi. Și un alt detaliu important: ceea ce scrii acolo, doar tu vezi. Poți scrie așa cum îți vine. Dacă te simți confortabilă să scrii într-o limbă străină, sigur, dacă vrei să folosești înjurături, sigur, dacă vrei să folosești metafore, încă o dată este ok.
Bonus: ceea ce-mi place să sugerez cred că în fiecare mail pe care ți-l trimit: exerciții de RELAXARE. Putem vorbi despre scenarii de meditație ghidată, mindfulness, exerciții de respirație. Orice ți se potrivește. Partea de relaxare te va ajuta să vezi lucrurile și mai calm.
Uneori, se mai întâmplă să te activeze starea pe care o notezi. Dacă scrii despre o ceartă, vei fi nervoasă când scrii, deși nu erai așa când ai început. Dacă scrii despre o stare mai tristă să te simți așa pe măsură ce curg cuvintele. Continuă să notezi ideile și stările. Pe măsură ce vei face exercițiile o să vezi că intensitatea o să scadă gradual.
Promiteam niște exemple mai sus, așa-i? Când am postat teaserul, am rugat să mi se trimită niște exemple de situații activatoare. Voi oferi câte o explicație pentru fiecare text. Am ales două situații pe care să lucrez.
„Mă enervez tare de tot când stau de vorbă cu șeful meu. Îmi spune că nu-mi fac treaba bine, că rezultatele nu sunt pe măsură. Și stau ore în plus la muncă, chiar mă implic în ceea ce fac și nu primesc recunoștință de la el. Mereu nu e bine, că se poate mai mult. Nici acasă nu e mai bine. Mereu mi se reproșează că stau prea mult la muncă. Când ajung nu mai am energie să fac nimic. Mult prea multă lume trage de mine!”
Stare de nervozitate poate să vină din faptul că șeful de desconsideră și că nu îți zice cel puțin un lucru de apreciere. Deși stai peste program și lucrezi de numai poți, tot nu e bine. Aici poate să apară gândurile de învinuire: nu fac nimic bine (și faptul că șeful tău vede asta să te enerveze și mai tare), oricât aș încerca nimic nu iese calumea/ cum trebuie, nici el nu face mai mult, dar bine că mă arată cu degetul, bine că îmi dau sufletul aici și acasă e din ce în ce mai rău, cât să mai stau pe salariul ăsta și să muncesc dublu și lista poate continua.
Ce se poate face?
În primul rând stabilește câteva praguri de excelență pentru tine. Vezi care sunt acei indicatori de performanță care să-ți reamintească că faci o treabă bună. Nu te lua după șef și nu cere prea mult de la tine. Stabilește-le într-o manieră obiectivă și imparțială. Să fie fix cât trebuie.
Relaxează-te când ajungi acasă. Rezervă primele minute pentru ceva relaxant de făcut. Ascultă o meditație ghidată, respiră vreo 15 minute abdominal. Alea sunt minutele tale de aur.
Explică care este situația de la muncă. Să știe contextul în care te afli și să nu mai ceară așa de mult de la tine. Și în aceeași măsură, nu mai sta așa de mult peste program. Redu treptat orele suplimentare.
„Mă întristez când văd cât am de muncă și mă gândesc destul de des să renunț. Să caut în altă parte. Dar ținând cont de contextul actual, mă descurajez des și zic că mai bine rămân aici deși nu-mi mai face niciun pic de plăcere. Mă trezesc greu și abia reușesc să mă mobilizez să merg la muncă. Uneori stau până târziu și pierd vremea cu televizorul sau pe telefon și mă plâng a doua zi de cât de puțin am dormit, plus o doză de iritare de la ceea ce fac.”
Emoțiile care sunt prezente aici s-ar putea să vină din faptul că te simți sub nivelul tău de pregătire. Cunoștințele tale nu sunt apreciate la adevăratul potențial. În aceeași măsură, încrederea în abilitățile proprii te macină pentru că ai vrea să pleci, dar nu ți-ai găsi un alt loc de muncă (asta consideri tu).
E nevoie să verifici și să vorbești cu tine în legătură cu ceea ce poți face. Da, contextul de față este ambiguu, solicitant, stresant, dar nu lăsa să-ți dicteze acțiunile viitoare. Poți ține cont de această variabilă, dar nu-ți determină valoarea ta ca om.
Îți sugerez și ție relaxarea și urmărirea pașilor de mai sus, cu identificarea emoțiilor și gândurilor din spate. Când vei avea acel „aha” o să capete totul mai mult sens. O să ai nevoie de un pic de timp până îl găsești, dar cu răbdare va apărea.
În ambele exemple, modul în care interpretăm acțiunile celorlalți și pe ale noastre poate să ne facă să ne simțim bine sau prost. Putem primi o veste proastă, care să ne ofere o paletă de emoții triste, dar asta nu înseamnă că ne lăsăm dominați de ele zile la rând. Sau dacă ne înfurie ceva, nu rănim toate persoanele dragi din jurul nostru.
Atenția la reacțiile proprii și restructurarea răspunsurilor o să ofere un calm neobișnuit. Ca și obiectiv, îți propun să ajungi la nivelul acelui bătrân din filme sau din meme-uri, cu părul sur și foarte înțelept. Care indiferent de lucrurile care vin spre el, este de neclintit. Atât fizic cât și emoțional.
Îmi doresc ca exercițiul și exemplele oferite să te ajute în procesul tău de dezvoltare și cunoaștere. În cazul în care au apărut întrebări sau neclarități în timp ce ai citit, scrie-mi și îți voi răspunde cât pot de repede.
