Bine ai venit la Podcastul Reflecții, unde luăm întrebări care ne macină de ceva timp și le căutăm un răspuns.
Sunt Andrei Solomon și în acest episod răpund la întrebările voastre. Ce întorsătură! Care chiar îmi place. Am fost un pic speriat de așteptările mele legate de întrebări, să nu fie mai departe de aria mea de competență.
Voi menționa de la început că nu voi putea să dau un răspuns potrivit pentru fiecare întrebare și cel mai probabil vor fi multe lucruri de nuanță. Dar să începem și vedem ce se întâmplă pe parcurs. Sper să nu mă pierd printre vorbe.
#1 întrebare:
Cum învățăm să spunem nu? ținând cont că după mă învinovățesc că am spus da la ceva ce nu doream.
Cel mai rapid și negândit răspuns ar fi: ce e așa de greu? Dar știm amândoi și cei care ne ascultă că nu e chiar așa de simplu să refuzi. Așa că vin cu câteva întrebări de ajutor și de clarificare, la care voi presupune răspunsul.
În primul rând ce te-a făcut să spui ceva ce nu ți-ai dorit? Ce te face să zici da când de fapt știi că e un mare NU în mintea ta? Aici ar putea fi presiunea socială. Prietenii care te-au invitat să fie unii apropiați și să te tot bată la cap că nu ieși mai deloc. Să apese butoanele alea sensibile ale tale.
Sau pot fi oameni noi, care-i cunoști pentru prima dată și ar fi ocazia potrivită să ieși și să aflați noutăți. Dar știi că ai altele de făcut. Și poate nu-ți place chiar atât de mult compania lor.
Sau valabil pentru ambele variante, să nu-ți placă propunerea, ziua, ora și din cauza unei presiuni din partea lor și dublată de a ta să zici ceva ce nu crezi.
Și dacă se dovedește că nu e faină experiența, aoleu ce te mai critici după. Te gândești cât de mult te-a dat peste cap ieșirea asta, poate te-ai amețit un pic și acum te dor toate. Nu mai ai chef să faci absolut nimic și ziua asta zboară pe lângă tine.
Sper că m-am apropiat de consecințe, dar să vedem care să fie mecanismul din spate. Va fi o presupunere, așa că-mi asum că nu se va potrivi perfect.
Consider că este presiunea socială un prim factor, pe care l-am amintit deja. Și cu cât cunoști persoanele acelea mai bine s-ar putea să aibă o presiune mai puternică asupra deciziilor pe care le vei lua.
Apoi vin gândurile tale de critică nr. 1. Care să zică că vei fi considerată arogantă sau prea ocupată să ieși cu ei. Că nu-ți faci timp să ieși cu prietenii tăi, deși îți dorești asta, dar uite că programul nu-ți permite sau chiar starea.
Și gândurile critice nr. 2 să fie legate de cum se simte cercul social și tu după. Dacă a fost o seară plăcută sau nu, te gândești că nu merita ieșirea. Că uite câte mai ai de făcut după. Ești obosit, că nu mai ai chef. Și exemplele pot continua, mult și bine.
Ce e de făcut? În primul rând să te pui pe primul plan. Și asta o să-ți vină greu. Pentru că e nevoie să te obișnuiești să refuzi oameni. Să știi care-ți sunt prioritățile. Cu cât anii sunt mai mulți la număr, cu atât vei începe să faci alegeri mai bune, dacă mergi la nivel de șansă.
Stabilește agenda ta săptămânală. Vezi care sunt sarcinile pe care nu le poți amâna. Fie că vorbim de facultate sau muncă. Alege în beneficiul tău. Și da, la început poate nu vei lua cele mai strălucite decizii, dar înveți din asta și te vei descurca mai bine pe măsură ce faci asta.
Fii blând cu tine. Chiar dacă nu-ți plac rezultatele deciziilor pe care le ei, vezi partea bună. Ți-ai făcut timp pentru tine. Dacă tot o faci, profită de el. Ocupă-l cu ceva relevant pentru tine. Citește cartea nr 20 pe care ai cumpărat-o în carantină și nu ai deschis-o încă. Învață din cursul nou pe care l-ai descărcat acum două luni și nu te-ai atins încă de el. Exemplele pot continua, iarăși foarte sigur pe mine.
#2 întrebare:
Ce să fac pentru a reduce stresul pe care-l resimt pe parcursul zilei?
În primul rând să le identifici. Să vezi de unde provin. Vorbim de locul de muncă, facultatea – acum cu stabilirea formei de predare, colegii de apartament, vecinii, iubitul, iubita, familia. Poate o să zici că asta este simplu. Dar pe tine te-ai trecut? Te-ai gândit că stările pe care le trăiești sunt o parte din ele provocate de propriile gânduri?
Nu intru în foarte mari detalii, dar cred că știi la ce mă refer.
Acum că știi care sunt sursele de stres, hai să vedem cum reacționezi la ele. Dacă-ți zice șeful cu 10 min înainte de a pleca acasă să mai faci ceva, cum reacționezi? Faci un compromis și pe drum spre casă ai grijă să umplii vreo două frigidere? Sau faci cât poți și apoi lași pe ziua următoare?
Sau ești presat de un deadline pe care ți l-ai asumat, știi care sunt beneficiile, dar simți că rămâi așa de la un proiect la altul și nu mai găsești un moment să respiri?
Notează toate răspunsurile acestea. Ce poți face între timp este să faci exerciții de relaxare. Dar nu o dată, să zicem că iese și gata sau nu se simte prea bine și zici că ai încercat dar nu mai merită. Nici una nici cealaltă nu au fost încercate suficient ca să vezi niște schimbările semnificative.
Astea nu sunt niște pastile cu efect imediat. Sunt precum vitaminele pe care le iei ca să întărești imunitatea. Observi rezultatele când ești cea mai calmă persoană din cameră. Când vezi că stările fiziologice sunt calme, deși subiectul este unul aprins. Când îți dai seama că nu te enervezi la fel de repede ca înainte.
Dar este nevoie să faci asta pe termen lung și des. Zilnic chiar. Apoi, după ce calmul fiziologic s-a instalat, să vorbim despre elementele externe și interne. Să identificăm stresorii care pot fi controlați și care nu. apoi de luat decizii în consecință.
#3 întrebare:
Nu pot dormi prea bine noaptea. Mă tot trezesc și mă simt obosită următoarea zi. Ce pot să fac?
Depinde. Am două propuneri. Prima propunere ține de sugestii comportamentale. Ce faci înainte să mergi la somn? Stai pe telefon, laptop, pc sau tabletă? Mănânci târziu, aproape de ora la care vrei să dormi? Ai băut cafea, ai fumat înainte de a merge la somn?
Aceste comportamente te pot ține mai mult timp trează înainte de ora ta de somn. Și ca recomandare aș începe cu un program de minim o oră fără ecran înainte de somn. Chiar dacă au apărut filtre de ecran albastru, este important să nu oferi creierului stimularea pe care și-o obține în mod natural. Poți citi o carte, sau să pregătești agenda pe ziua următoare, să mai aranjezi niște lucruri prin apartament.
Cam orice ți-ai lăsat deoparte și nu ți-ai făcut timp. Dar să nu implice ceva electronic.
A doua propunere vine pe partea cognitivă. Care este starea pe care o ai când ești în pat și te pregătești de somn? Te gândești la cum ți-a fost ziua, cât de neplăcută a fost, ce greșeli ai făcut, regreți deciziile luate? Sau creezi scenarii pentru următoarea zi, în care te gândești la ce e cel mai grav să se întâmple?
Sau îți este teamă să adormi pentru că nu știi dacă te vei mai trezi după? Nu aș vrea să excludem posibilitatea asta.
Ca să mai ameliorăm starea asta îți propun un exercițiu de respirație în 4 timpi. Să inspiri pentru 4 secunde, să ții o secundă, expiri 4 secunde și ții o secundă. Mâinile le așezi pe corp. Una pe piept și una pe abdomen. Important este să respiri întâi din abdomen. Și repetă pentru aproximativ 10 minute.
Pe parcurs o să apară gânduri, dar le poți simți prezența. Concentrează-te pe respirație. O să fie deranjante, dar nu le vom acorda prea multă atenție. Nu tot ceea ce gândești trebuie să fie important și să devină punctul de focus când faci acest exercițiu. Lasă-le să fie în timp ce te relaxezi.
Îți propun să setezi telefonul pentru alarmă, dacă simți nevoia. Sau să faci până adormi. Dar să nu devină obiectivul principal când respiri. Că altfel nu vei adormi prea curând.
#4 întrebare:
Mă simt mai mereu panicată de ceea ce se întâmplă în jurul meu. Mă simt neputincioasă și epuizată la final de zi. Ce pot face?
Hai să vedem de unde vine această panică. Dacă are legătură cu momentul prezent, consider că este o stare de teamă ancorată în realitate. În cazul în care iei toate demersurile de a te proteja pe tine și pe cei din jur și teama rămâne, hai să vedem care este adevărata cauză.
În momentul de față, vorbim mai mult despre simptomele tale și nu ceea ce cauzează. Primul instinct îmi spune că modul în care percepi toată situația să te facă să te simți neajutorată, temătoare. Și revin la ce am spus mai devreme, este absolut normal până la un anumit nivel. Dacă simți că eviți să faci lucruri care-ți făceau plăcere înainte deși poți, hai să vedem care este motivul.
Ca să mai temperăm un pic aceste stări, îți recomand un exercițiu de relaxare. Cel pe care l-am propus mai devreme este fix ce trebuie. O să pun câte un timestamp în descriere ca să fie mai ușor de găsit, în special dacă asculți din youtube.
Apoi aș începe cu mici expuneri. Întâi în imaginar, să te imaginezi făcând anumite acțiuni și reamintindu-ți că totul este bine, ești în siguranță. Că nu se poate întâmpla nimic rău. Șansele sunt destul de mici.
Asta simt că pot oferi acum. Sunt sigur că lucrurile devin mai nuanțate pe măsură ce aflu povestea ta, dar din ceea ce am înțeles din întrebare asta simt să ofer ca răspuns.
#5 întrebare:
Simt că nu mă pot concentra la muncă. Lucrez de acasă și mai tot timpul mă trezesc cu telefonul în mână sau citit articole ce nu țin de muncă. Simt că nu mă pot opri. Și tot eu am de recuperat după. Ce-aș putea face?
Mi se pare un lucru absolut normal să-ți vină greu să te concentrezi când în mintea ta „acasă” reprezintă un loc de relaxare, gata cu munca, leneveală, timp petrecut cu partenerul, familia, copii, prietenii.
Acum că este nevoie să te împarți între muncă și acasă, desigur că tranziția nu este una ușoară și simplistă. Și o să ceară resurse de la tine să poți face distincția asta. dar o să merite.
Prima recomandare este una comportamentală, pe care probabil ai mai găsit-o în cărți, ai încercat-o și a mers. O să zic întâi despre ce e vorba și apoi întru în detalii. Schimbă camera din care lucrezi, dacă-ți permite spațiul. În cazul în care nu se poate, și aici este indicat pentru ambele instanțe, să ai biroul cât mai curat. Să fie obiecte pe birou/masă care să te țină ancorat pe munca pe care o ai de făcut.
Și acum să revin la „detalii”. A încerca o singură dată sau de două ori apoi să zici că nu funcționează, mda, nu acesta este scopul. Nu vreau să sune pe un ton invalidant. Dar este nevoie de efort conștient ca schimbarea această de stare și mentalitate să prindă rădăcini în mintea ta.
Totodată, te rog să renunți la telefon pe măsură ce lucrezi. Te va distrage foarte mult de la muncă. Poți lucra în calupuri de 50 de minute și pauze de 10. Sună familiar? Ca la școală.
Bun, să zicem că partea comportamentală a fost inclusă. Să vorbim un pic de gânduri. Atunci când te așezi la birou, i-ați vreo 2-3 minute în care să te relaxezi un pic și să setezi intenția pe ziua respectivă. Ce vrei să obții acum că ești la birou? Ce vrei să finalizezi? Ce vrei să începi? Și să te gândești la asta un pic. Să te determini să fii atent la ceea ce ai de făcut.
Cam asta îți pot răspunde acum. Poate nu intru foarte mult în problema ta, poate sunt și alte gânduri în spatele întrebării tale. Poate mai sunt și alte distragi unde stai. Dar le luăm pe rând.
#6 întrebare:
Vreau să dezvolt o afacere și de câteva luni bune tot amân. Citesc mult în fiecare zi, fac planuri peste planuri, dar când e vorba să încep să lucrez propriu-zis, amân. Începe să mă supere asta foarte tare și nu-mi mai face plăcere nici măcar partea de documentare.
Curiozitatea mă face să te întreb cum ți-ai formulat așteptările și obiectivele? Ce ți-ai propus mai exact să faci? Sunt prea mari obiectivele tale și simți cum mai mult te apasă, te compleșesc?
Sau poate sunt niște gândurile care te încurcă. Mă gândesc că partea cu cititul zilnic ar putea valida o cogniție că nu ești suficient de bun. Că oricât ai munci, tot nu e suficient, că tu ca persoană nu ești suficient de bun ca să ai acest rol mare și că vei da greș.
Chiar dacă te împotrivești acestor gânduri, din câte observ, începe să te obosească lupta asta împotriva lor. Și e de înțeles. Tot ceea ce faci este obositor! De asta parcă nici nu te-ai mai apuca când vezi cât este de muncă.
Dar asta e tot farmecul. Să faci ceea ce ți-ai propus. Probleme mereu o să apară. Niciodată nu vei ști totul. Când vei putea integra acest mesaj, atunci vei simți cum presiunea asta de a face totul bine, perfect o să se mai reducă. Este nevoie să te gândești la asta. și să cauți momente în care te-ai descurcat. Și sunt sigur de asta. vrei să-mi spui că viața ta a fost o serie de eșecuri? Din toate punctele de vedere vorbesc.
Să te lupți împotriva credinței că nu ești suficient de bun nu este așa de ușor. Cuvintele pe care le rostesc sunt ușor de formulat, dar acțiunea va face diferența.
Notează gândurile și așteptările de la tine și vezi unde începi să te împiedici. Poate chiar primul pas să fie cel mai greu și cel mai înspăimântător. Consider că orice ai face pentru prima dată vină cu acest pachet de senzații. Important este să-l faci, apoi o să vezi că intri pe pilot automat.
Desigur, este nevoie să faci și ce am spus mai devreme, altfel o să o iei de la capăt și să te împiedici de primul obstacol.
Fac o mică pauză, să ne descrețim un pic fruntea și să bem un pic de apă. Cu această ocazie vreau să-ți spun de oferta pe care o mai prezint în cadrul episoadelor. Ofer un voucher cu 3 ședințe gratuite de terapie individuală pentru cei care mă ascultă. Acesta se atribuie persoanei care-mi scrie într-un mesaj privat sau în secțiunea de comentarii cuvântul cheie care este: AJUTOR. În cazul în care ai mai beneficiat de această ofertă, nu-l poți folosi pentru tine, dar îl poți face cadou unui prieten.
Scrie-mi repede când ajungi la această secțiune pentru că se revendică imediat de primul ascultător.
#7 întrebare:
Să revenim la întrebările noastre. Următoarea întrebare este despre relații romantice. Simt că mă plictisesc în relația asta. Suntem de câțiva ani împreună (5 ani) și nu mai este ca la început. Mă simt stingheră uneori. El are treabă și nu mă deranjează atât de tare, însă după mai multe săptămâni mi s-au cam adunat nemulțumirile. Sunt cam nervoasă în prezența lui și răbufnesc fără un motiv concret. Ce aș putea face ca să nu-l îndepărtez de tot de mine?
Simt că partea de plictiseală vine din lucrurile pe care le faceți împreună și singuri. Ce vreau să zic prin asta? Că este important cum vă administrați timpul relației, dar și cel individual. Relația romantică nu înseamnă doar lucruri pe care să le faceți împreună mereu.
Este bine să ai timpul tău pentru ceea ce-ți place să faci, să te concentrezi pe hobby-uyrile tale, pe relațiile tale sociale. Poate nu ai mai ieșit să vorbești de ceva timp cu prietenele tale.
Se întâmplă de cele mai multe ori să apară o fuziune a relațiilor externe când relația se dezvoltă și ajungi să petreci mai puțin timp cu prietenii tăi și mai mult cu cei comuni sau ai lui sau invers desigur.
Dacă simți că lucrează prea mult, discutați despre asta. să ai grijă cum începi conversația. Simți că te vei urca pe pereți după primele 2 minute? Ok, relaxează-te un pic înainte de asta. Încearcă nu ridici totul și să vorbești despre ceea ce simți. Totul să aibă legătură cu tine.
De exemplu: mă simt din ce în ce mai singură în casă. Îmi place tare mult cât de mult lucrezi, doar că simt că e prea mult pentru mine și vreau să-mi fac un pic de timp să mai stăm împreună. Am putea găsi o zi pe weekend în care să facem lucruri pentru noi? Și aici poți completa cu ce dorești tu și știi că vă place să faceți împreună.
În cazul în care spiritele se încing, faceți o pauză. Neapărat. Altfel discuția voastră nu va duce nicăieri. Ci doar vei simți că se repetă ca de obicei.
Apoi uită-te spre tine. Ce faci cu timpul tău liber? În afară de mersul la muncă, ce mai faci? cum îți ocupi timpul? Și asta este important. Esther Perel discută în cărțile sale (le voi lăsa în descriere) despre faptul că odată format cuplul, lucrurile individuale dispar ușor și începem să depindem de cealaltă persoană.
Hai să încărcăm programul tău cu ceea ce-ți plăcea înainte să faci. Poate fi mersul la sală (acum făcut pe cont propriu sau virtual), să ieși cu prietenele la cumpărături, la o cafea/ pahar de vin și exemplele pot continua.
Și cred că este normal să apară un sentiment de plictiseală. Petreci atâta timp cu aceeași persoană, o să mai apară momente. Și când apar, mi se pare momentul oportun să verifici de ce. Ce se întâmplă sau nu se întâmplă în relație de apare plictiseala mai frecvent. La fel, se poate discuta pe acest subiect calm și fără învinuire.
În relație sunt două persoane și ambele au gradul lor de responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă.
#8 întrebare:
Simt că sunt prea pretențios când e vorba de relații. Am avut câteva relații până acum, ultima a durat aproximativ 5 ani și acum parcă nu mai simt absolut nimic când ies și stau de vorbă cu cine mă întâlnesc. Îmi plac conversațiile, dar nu simt nevoia de a face ceva mai departe. Îmi apar comparații permanente cu fosta. Și e frustrant că-mi fură toată plăcerea de a mă întâlni, dar și de a petrece timp singur. Cum mă pot reseta?
În primul rând vorbim despre o relație de durată. Ai nevoie de timp ca să procesezi tot ceea ce s-a întâmplat. Să te obișnuiești cu ideea că nu mai companie non stop când ești acasă, că nu are cine să te asculte și să te înțeleagă imediat.
Persoanelor noi le va lua un pic să se acomodeze cu tine și să te înțeleagă. Și același lucru e de așteptat de la tine. Să ai răbdare, să fi interesat de cealaltă persoană. Și ia-o treptat. Pe rând. Pentru că s-ar putea să pui o presiune prea puternică pe tine ca să fii bine, vioi și interesat când asta nu se prea întâmplă.
Este nevoie să stai cu senzațiile acestea pentru început. Să vezi ce spun. Ce se întâmplă de fapt cu tine. Mi se pare normal că apar comparațiile, dar cât alegi să rămână? Așa cum zici și tu încep să deranjeze. Ce le activează? Ce te întrebi de acestea își fac apariția? Și dacă tot apar, le acorzi prea multă atenție pentru că ți-e dor cumva de ea?
Meditează, te rog, la ceea ce se întâmplă cu tine. Răspunsurile sunt de cele mai multe ori la tine. Și chiar dacă stările de tristețe, dezamăgire, dor, frustrare vor trece. Se vor reduce pe măsură ce vei vorbi cu demonii tăi interiori (metaforă).
Evitările pot fi foarte facile în perioada asta, dar asta nu te va ajuta prea mult ca să înfrunți stările. Dacă simți nevoia de a sta de vorbă cu cineva, apelează la ei. Pot fi prietenii tăi apropiați, părinții tăi. Chiar dacă nu te ascultă complet și nu pot înțelege în totalitate, este bine să mai stai de vorbă cu cineva. Desigur, discuțiile să fie productive, nu să fie nevoie să dai justificări pentru decizii și să reiei trecutul.
Între timp, relaxează-te. Respiră abominal (voi lăsa exercițiul în descriere pentru îndrumare), găsește activități care să-ți facă plăcere sau continuă ceea ce ai oprit în perioada relației. Cel mai probabil s-a întâmplat asta.
Cam acestea au fost întrebările pe care le-am primit din partea ascultătorilor (o parte aș menționa). Voi răspunde în privat la cine nu am apucat să o fac acum. Nu te uit.
Sper că ți-a plăcut acest episod și că vrei să mă urmărești în continuare. Mă poți ajuta cu o abonare pe canalul pe care mă asculți acum (facebook, youtube, anchor, spotify sau chiar newsletter) ca să primești în continuare informații de valoare. Distribuie materialul prietenilor care simți că se lovesc de probleme similare, poate le va fi de folos.
Ne auzim la următorul episod, marți ca de obicei pe data de 20 octombrie cu o altă întrebare provocatoare, de reflecție, de la ora 19.
