Bine ai venit la Podcastul Reflecții, unde luăm întrebări care ne macină de ceva timp și le căutăm un răspuns.
Sunt Andrei Solomon și în acest episod vreau să îți vorbesc despre întrebarea: Ce înseamnă generozitatea pentru mine?
Primele gânduri mi s-au îndreptat spre partea financiară. Am făcut imediat legătura cu banii. Asocierea ideii de donații cu generozitatea s-a făcut instant. Și nu am reușit să scap de senzația asta până nu am stat să mă gândesc mai mult la ce înseamnă de fapt. Chiar e nevoie de bani ca să te simți o persoană generoasă?
Apoi au început gândurile legate de gesturi să se facă cunoscute. Mă gândeam cum am dovedit până acum generozitate față de alte persoane. Cel mai frecvent m-am gândit la timpul pe care l-am acordat pentru a ajuta și să nu aștept ceva le schimb și să ajut prin cunoștințele pe care le am.
Așa că îți voi spune mai multe despre aceste două idei.
Pentru mine, a fi generos din perspectivă financiară a venit greu. Pentru o bună perioadă de timp banii au fost un soi de lucru pe care vreau să îl am și să țin cu dinții de ei pentru că abia îmi ajung de la o lună la alta. Ce să mai vorbesc despre donații și lucruri extra care m-ar fi ajutat să mă simt mai bine în pielea mea, ca să zic așa.
Chiar mă uitam la cum alte persoane își permiteau să ofere din propriul buzunar bani pentru persoane nevoiașe și eram pe ideea, dar știi că poate lucra (acum vorbesc despre persoane care sunt apte de muncă), dar de cele mai multe întrebarea era una retorică. Pentru că nu aveam aceeași mentalitate cu persoana care ajuta.
Vedeam partea financiară ca pe ceva de care să țin cu dinții. Să nu risipesc. La modul în care: abia am pentru mine cum să mai pot da și altcuiva?
Și ușor ușor am reușit să îmi schimb părerea despre donații. Și nu vorbesc de luni, ci ani. Am început să îmi organizez mai bine cheltuielile și economiile, ca să zic așa. Probabil știi de faza cu cele 6 borcane și procentele pe care le aloci pentru fiecare. Mi s-a părut o prostie la început până am început să țin evidența lor.
Prima lună a fost un șoc pentru mine pentru că am ajuns să nu mai am niciun ban în portofel. Era gol. Eram, ce naiba am făcut de nu mai am bani. Apoi mi-am dat seama, după câteva zile de frustrare și panică, că nu mai am bani deloc să îmi dau seama că de fapt asta era și ideea. La final de lună nu ar trebui să mai rămâi cu bani. Ar trebui să fie folosiți toți. Asta înseamnă că ai făcut o treabă bună (cât de cât) și ai respectat procentajele. Desigur, am început să mai am bănuți de la o lună la alta pentru că se mai schimba o cheltuială sau ceva, dar diferența se simțea.
O singură parte nu am respectat-o pentru mult timp. Nu am alocat un procent pentru donații. La salariul respectiv nu am avut cum să fac asta. Chiar țineam de toți banii. Acum, nu mai simt aceeași angoasă și o să încep să ofer procentul pentru donații.
Gândurile mele s-au schimbat de la faptul că am impresia că sunt sărac la încep să îmi administrez mai bine banii și pot să ofer către cauze nobile, care ajută alte persoane care chiar au nevoie. Și mi-am dat seama că nu mai ajută cu absolut nimic dacă fac comparații cu alte persoane. Că alții dau mai mult decât mine sau ceva similar. La ce m-ar ajuta să am astfel de gânduri? Simt că mă fac să mă simt mai bine și mai valoros față de mine? Slabe șanse. Așa că mai bine să mă simt confortabil cu cât pot oferi acum și pe măsură ce voi câștiga mai mult voi avea procent pentru a dona.
Pentru mine sună un pic utopic, dar este o senzație plăcută. Cam asta aș avea de spus, pe scurt despre generozitate și bani. E foarte pe scurt, dar în momentul de față mi-e un pic teamă să explorez mai mult. Și chiar voi avea o parte, la final, în care voi explica ce se petrece.
Buuun, să vedem acum ce e cu timpul și de ce îl asociez cu generozitatea. Partea asta simt că poate prinde o groază de forme. Poate fi timpul pe care-l aloc pentru un prieten ca să stăm de vorbă, pe ideea că vreau să te ajut, să îți fie mai bine. Pentru că știu cât de rău poate să fie când nu se uită absolut nimeni la tine și ești nevoit să te descurci singur.
Timpul îl mai văd folosit sub forma de servicii. Acum că e perioada cu mutatul, o parte din studenți pleacă acasă sau se mai mută în alte apartamente, e o nebunie pe partea asta. De făcut bagajele, să le porți dintr-o casă în alta, este o corvoadă prin care nu vreau să treacă lumea prea des. Ce bine prinde să fie o persoană care să vină să te ajute să le cari. Să îți ofere o mână de ajutor, pentru că este greu să faci asta de unul singur.
În cazul meu, aplic de aproximativ un an un serviciu pro bono pentru terapie pentru persoanele care doresc să vadă cum este la terapie sau nu își permit să apeleze la servicii de specialitate. Și acest serviciu vreau să rămână pe viață. Chiar am fost întrebat de ce nu renunț la el, că m-ar putea aglomera după un timp. Că și-a atins scopul ca să zic așa, că mi-a adus clienți și m-a făcut mai cunoscut, dar nu ăsta i-a fost scopul. Este un gest pe care vreau să îl păstrez pentru cei care chiar au nevoie de ajutor și nu-l pot obține în altă manieră.
Nu am ales să fiu terapeut doar pentru bani. Da, am nevoie de ei ca să pot să lucrez în continuare, să am anumite condiții de viață, dar vreau să ajut. Dar totul să fie făcut cu cap și sens. Idei sunt, în momentul de față, dar vreau să mă gândesc mai bine. Să văd ce alte sugestii mai primesc, ce soluții îmi mai vin.
Și nu mă grăbesc. Îmi dau seama, că o presiune suplimentară ar putea să precipite lucrurile și să nu mai fiu la fel de entuziasmat de ele.
Revenind la generozitate, chiar admir și iau lecții de la campaniile umanitare care chiar își doresc să facă lucruri faine pentru alți oameni care au nevoie de ajutor. Îmi doresc să ajung la acel nivel. Dar până să mă gândesc la aspectele macro, aș vrea să fiu ok, personal cu cele micro. Să fiu generos eu, cu mine uneori, apoi cu persoanele din jurul meu și în ultimă instanță cu o cauză nobilă.
Partea de generozitate față de mine a fost mai dificil de atins, până nu mi-am dat seama că nu prea o fac. La modul că de cele mai multe ori am tendința de a minimiza ceea ce fac. Și aici mă refer la lucrurile pe care le mănânc, gadgeturile pe care le am, locul în care dorm și hainele pe care le port. Am avut o perioadă în care eram zgârcit cu propria persoană. Îmi spuneam că nu se poate pentru că nu-mi permit și se simțea. Că sunt nemulțumit de propria persoană și ceea ce fac. Așteptam rezultatele mai rapid, hai hai hai, hai mai repede. Cam astea erau gândurile cele mai evidente.
Când am început să aplic faza cu borcănașele de economii, unul dintre ele este pentru partea de joacă sau distracție. Suma respectivă trebuia să o cheltuiesc lunar. Să fie recompensa mea. La început a fost o valoare insignifiantă, dar a început să conteze. Dacă până atunci mă gândeam că nu-mi permit să merg la un film de exemplu, acum parcă îmi găseam bani pentru așa ceva. Și îmi notam lunar fiecare gest din acest.
O da, a fost o nebunie primele luni când am început să țin evidența la banii pe care-i cheltuiesc, dar cu timpul a prins foarte bine. Știam, în linii mari, cam cât cheltuiesc, unde, pe ce lucruri și dacă merită să fac o investiție într-o direcția sau alta. A fost revelator pentru mine să fac asta. Nu mă țin săptămânal de asta, pentru că de exemplu ce am pe card mai pot calcula la final de lună, partea de cash era mai tricky de ținut cont. Dar ușor ușor a ieșit.
De ce menționez asta? Pentru că sunt gesturi micuțe, care m-au ajutat să îmi dau seama care este relația cu mine. Și cât de mult contează să îți faci cadouri micuțe din când în când. E o diferență colosală, cel puțin pentru mine.
Așa am ajuns să îmi cumpăr cărți pe care să mi le permit și să nu mă simt vinovat că am cumpărat dintr-un impuls. Au fost luni în care am trecut cu vederea partea asta și am investit banii în altceva pentru că nici nu vreau să cumpăr sau să fiu darnic cu mine peste măsură și lucrurile să se adune fără număr și să nu le dovedesc.
Apoi un alt obicei care m-a ajutat să fiu mai generos cu propria persoană a fost să îmi fac o listă de lucruri pentru care sunt recunoscător. Să iau trei lucruri zilnic și să fiu recunoscător pentru ele. La început au fost niște aspecte mărunte, dar ușor ușor am ajuns să mă bucur pentru lucruri mai importante. De exemplu că pot merge singur la muncă, că nu e nevoie să mă chinui într-un fel ca să lucrez, să fiu recunoscător pentru familia mea – că pot sta de vorbă cu ei și că ne putem înțelege.
Aspectele aceastea, chiar dacă sunt mici și poate cu o tendință de a le trece cu vederea schimbă cu mult jocul mental. Schimbările uneori se produc fără să îți dai seama și te pot lua prin surprindere. Ceea ce poate fi un lucru plăcut.
Și partea de final pe care am promis mai devreme. Îmi propun să iau o pauză de la întrebări. Voi pregăti niște materiale auxiliare. Mai am câteva scenarii de meditație și aș vrea să pregătesc un audio în care vreau să sumarizez toată experianța asta, cu episoadele de până acum. Simt că m-ar ajuta să trag un soi de linie mentală.
În momentul de față, mă simt suprasolicitat și încep să cred că îmi poate credințele la un test continuu despre ceea ce cred. Chiar am avut un moment zilele trecute în care mă gândeam dacă ceea ce cred în momentul de față este bine sau rău și dacă mai cred în ceva. Și simt că poate și tu te confrunți cu astfel de probleme. Așa că voi alege să fac o pauză de la ele. Să îmi las un pic gândurile să se liniștească. Să apuc să rumeg ceea ce am făcut până acum și să mă deconectez un pic. Să revin cu forțe proaspete. Întrebări mai sunt. O mulțime.
Îți mulțumesc că ai ascultat până aici și m-ar ajuta mult dacă te-ai abona la canal, ai da un like la episod sau cel mai fain gest de a împărtăși cu prietenii tăi acest episod sau din cele ascultate până acum.
Ne auzim la următorul episod!
