Bine ai venit la Podcastul Reflecții, unde luăm întrebări care ne macină de ceva timp și le căutăm un răspuns.
Sunt Andrei Solomon și în acest episod răpund la întrebarea: Obiceiurile pe care le am acum mă fac să fiu o persoană mai bună?
Tind a spune da. Am stat să mă gândesc pentru o perioadă dacă ceea ce fac acum sunt obiceiurile pe care mi le-am dorit și propus să le fac intenționat sau pur și simplu s-au alipit prin prisma a ceea ce fac.
Așa că voi împărți episodul în două părți. Despre obiceiurile care s-au dezvoltat pe parcursul anilor, fără să am o intenție, dar îmi plac și mă ajută și obiceiurile pe care le-am dezvoltat intenționat. Pentru care am îndurat poftele plăcerii de a trișa.
Ceea ce am dezvoltat neintenționat a fost partea de organizare. Sunt o fire disciplinată, dar de-a lungul anilor am dezvoltat sisteme care să mă ajute să fiu cât mai atent la timpul meu și cum mi-l organizez. La partea financiară iarăși am apelat la câteva sisteme, pe care le-am adaptat la nevoile mele, dar eram cât de cât stabil cu banii. La fel și la citit. Noroc de bookster că mai știu care este evidența cărților citite, altfel de mult aș fi uitat ce am citit specific de-a lungul timpului.
A venit natural să-mi dezvolt o agendă în care să-mi organizez timpul. Să rămân la curent cu ceea ce fac și ce-mi propun. Astfel, îmi dau seama dacă pot refuza o ofertă sau nu. Și-mi prinde atât de bine. Pentru să scap de povara de a ține minte unde trebuie să fiu și ce am de făcut de-a lungul zilei. Primesc notificări care-mi spun sau îmi aduc aminte că am ceva anume de făcut.
La început mi s-au părut enervate, foarte enervante, dar mi-am dat seama că mă ajută de fapt. Prima impresie a fost că-mi reaminteau că nu pot să țin minte asemenea detalii. Confruntarea cu acest gând nu este tocmai plăcută. Dar m-a ajutat o carte. Sincer nu mai știu cum se numește. A fost acum mulți ani. Prea mulți ani. Ideea cu care am rămas acolo era legată de dezvoltarea unei agende sau angajarea unui asistent (desigur, a doua variantă iese momentan din calcul). Am fost reticient la început pentru că nu simțeam că mă ajută. Apoi m-am gândit că de fapt abordez greșit problema.
Mi-am dat seama că nu mă detașam de ceea ce planificam. Ideea era să rămână în agenda electronică ceea ce notam și să nu iau cu mine permanent în memoria de lucru. Atunci a făcut click-ul pentru mine. Și am simțit cum am scăpat de o presiune mare. După am mai fost sceptic. Poate nu am setat cum trebuie anunțurile, dar după aproximativ o lună sau două eram mult mai sigur de ceea ce făceam și notam.
În momentul de față am ajuns să notez în agendă ceea ce am de făcut, mai ales aspectele cele mai importante, printre care se numără și pauzele.
Am auzit voci care spuneau că așa devin un soi de mini roboțel. Și puteam să înțeleg această idee. În același timp, îmi dădeam seama că ne facem un deserviciu. De ce să țin minte o anumită treabă ce poate fi externalizată și să nu-mi permit să mă concentrez la lucruri mai importante?
De exemplu, de ce să-mi consum timpul să rerereverific ce am mâine de făcut, când știu deja când mă uit dimineață în agendă pe aproape toată săptămâna? Așa pot lucra la ceea ce vreau și știu că necesită cea mai mare parte din atenția mea.
În ceea ce privește partea de structură financiară, am citit multe cărți, mai ales când au intrat pe piață speakerii motivaționali, care ofereau o soluție la tot ceea ce se putea găsi o problemă. Iar banii erau o problemă. Chiar și acum simt că sunt o problemă, dar mai mult din perspectivă cognitivă. A modului în care-i văd. Dar voi lăsa pe altă dată detaliu acesta.
Comportamental, am început acum 3 ani de zile să țin evidența într-un excel a banilor pe care-i câștig și apoi să-i impart pe pușculițe. Cred că ai mai auzit de acest principiu. Cel mai amuzant și cel mai înfricoșător moment a fost când la final de lună (prima lună când am implementat) am văzut că rămân fără bani. Nu mai aveam nici măcar un leu în portofel. Îmi veneau tot felul de gânduri.
Ce-am făcut? De ce am ajuns să nu mai am nimic în portofel? Îmi era rușine să vorbesc despre asta cu familia, ținând cont că aveam aproximativ 2 ani de când nu am mai depins de ei financiar și cum să audă asta? Imediat m-ar fi ajutat și nu-mi doream asta. Simțeam că am regresat. Că tot ceea ce știam până acum a fost degeaba.
Gândul că nu mai am bani în portofel și imaginea atât de vie mi se repetau în minte. Eram la muncă, mă tot gândeam la asta, eram iritat și abia la drumul spre întoarcere (la detaliul acesta vreau să revin), seara târziu, mi-am dat seama că de fapt asta era și ideea. Să nu mai am bani în portofel. Că mi-am făcut bine treaba. Că am respectat proporțiile.
Acum pot face analize foarte interesante pentru a vedea evoluția financiară. Pot vedea unde cheluiesc mulți bani (cumpărături necesare ca să le numesc așa), cât de mult economisesc lunar și anual, unde mai pot economisi și să nu uit de mine. Una din pușculițe îmi permite să consum un procent din ceea ce am strâns obligatoriu pe joacă. Asta înseamnă să mă răsfăț.
Primul gând a fost să-i pun deoparte. Dar aș fi încălcat principiul. Primele dăți s-a simțit cam inconfortabil, dar mi-am dat seama că merit toată recompensa asta. Că muncesc și-mi dau silința să fac să iasă cât mai bine. Desigur, la început, suma nu era foarte mare, așa că-mi permiteam puțin ca și distracție. Asta putea să însemne o cină la un restaurant scump din oraș, un film sau mai multe. Dar neapărat să consum toată suma.
Aceeași senzația am avut-o pentru partea de educație. Acum, asta pentru mine înseamnă cursuri, conferințe sau cărți. Puteam pune banii ăștia deoparte, dar iar aș fi încălcat principiul pușculiței. Așa că, acum am dezvoltat o bibliotecă decentă de cărți, necesare pentru meseria de terapeut și cursuri pe care să le urmăresc. Momentan am pus pe pauză partea asta pentru că se adună prea multe și nu mai apuc să le citesc sau urmăresc. Dar așa de mult mă bucur că m-am ținut de treaba asta.
Asta este prima recomandare pe care aș face-o cuiva care vrea să pună deoparte bani și să lucreze la viața sa financiară. Dacă dorești, îți pot trimite excelul la care am lucrat până acum și să-l folosești după bunul plac. Am formulat câteva instrucțiuni, ca să-ți vină ușor să îți dai seama cum se procedează.
Fac o mică pauză de la subiect, să descrețim un pic frunțile. Să respirăm un pic și să îți povestesc despre newsletterul la care lucrez pentru comunitatea celor care mă urmăresc de pe facebook, site, youtube. Este un newsletter lunar în care scriu despre teme din sfere diverse: relații romantice, stres, relaxare, somn, oboseală, curiozități. Îmi place să răspund la nevoile celor care-l citesc. Poți da un reply la un mail și să-mi adresezi o întrebare mai specifică și poate devine un subiect pentru un nou număr. De asemenea primești un pdf la abonare, în care ofer câteva detalii despre ceea ce se întâmplă în primele 4 ședințe de terapie. Link-ul de abonare îl vei găsi în descriere.
Dacă până acum am povestit despre aspectele care-mi veneau natural, să schimbăm un pic foaia. Ceea ce mi-am dorit să dezvolt au fost momente mai frecvente de relaxare, momente de lectură mai semnificative, modificarea monologului și un program de somn stabil.
Partea de relaxare simt că mă ajută în atât de multe momente din zi încât mă simt atât de recunoscător că am început să fac asta. Mi-am dat seama că am fost prea stresat, încă mai sunt în anumite contexte – dar a scăzut intensitatea destul de mult și am zis că așa nu voi ajunge prea departe dacă nu învăț să mă relaxez.
Eram prea nervos, prea temător de prestația mea și asta nu mă ajută să fiu lucid și prezent în ceea ce fac. Să gândesc la rece, să văd lucrurile din perspectivă și să fiu în controlul situației. Să nu las bătăile inimii să fie centrul atenției mele. Sau dacă-mi tremură mâinile.
Treptat, mi-am îndreptat atenția spre respirație. Poate vei spune că este ceva simplu să faci asta, dar nu este. Să fii prezent în momentul în care inspiri și expiri, să-ți dai seama că începi să te enervezi pentru un motiv minuscul implică mult efort la început. Dar merită atât de mult să încerci să-ți „încarci” programul de momente de relaxare.
Sunt o mulțime de materiale, de calitate aș spune, create de terapeuți români care să te ghideze cu exerciții ușoare sau meditații mai complexe. Aici simt nevoia să mă autoinvit să zic că am materiale pe această temă, dacă îți dorești să începi să exersezi.
Încearcă să-ți aloci cel puțin 15 minute în care să faci asta. zilnic ar fi ideal, dar e ok dacă faci o dată la două zile. Doar că rezultatul o să apară mai lent, dar o să apară. Nu ceda după doar 1 săptămână. Insistă și ai răbdare cu tine. Este în beneficiul tău.
Spuneam mai devreme că am avut acel moment de aha când mă întorceam acasă. A început să-mi placă plimbările nocturne prin oraș. Desigur, să mă simt și-n siguranță. Mi-am propus să fiu mai atent la cum mă simt. În perioada asta, sunt atent unde-mi sunt zonele mai reci. Fața în special, mâini, picioare. Asta mă ajută să mă ancorez în momentul de aici și acum.
Când simt că am mintea lucidă, aleg să mă gândesc la ceva. Mai devreme a fost ideea banilor. De ce am ajuns să fiu fără bani în portofel. Și să privesc din toate perspectivele. Desigur, au fost câteva gânduri de critică, dar fără ele nu mi-aș fi dat seama că matematic este corect.
Apoi am investigat emoțiile asociate gândurilor. De ce m-am simțit atât de înspăimânat de lipsa lor. Doar erau acolo, dar puși deoparte, conform procentelor din pușculițe. Fix teama aia m-a lăsat să mă gândesc la teama de a fi sărac, de a mă întoarce la starea aia de a avea o poftă, o dorință de a cumpăra ceva și să nu pot. Aici intervine foarte frumos partea de recompensă de care am pomenit.
Aceea te ajută să rămâi ancorat în ideea că te răsfeți pentru ceea ce faci. că nu e totul o trudă și că muncești și pentru ce? Ca să vezi că rămâi fără bani? Nu, ai fost în oraș, ți-ai făcut poftele. Bucură-te de asta. O meriți!
Mai devreme menționam partea de lectură. Mi-am propus-o pentru că simțeam că rămân foarte mult în urmă față de colegii mei, în special cei care țin de domeniul psihoterapiei. Este nevoie să citești mult, să fii la curent cu ceea ce se întâmplă și să nu pierzi vremea.
Până atunci am mai încerc să implementez acest obicei, dar cu mici perioade de realizare, apoi mă opream. Și m-am enervat, pentru că știu că este în beneficiul meu. Însă era greu să mă mențin.
După un timp, după terminarea masterului, nevoia a apărut iar. Acum mai puternică ca oricând pentru că nu mai aveam nicio evaluare sau termen limită pentru care să termin de citit. Am simțit că am primit autonomia pe care mi-o doream și în același timp mi-am pierdut determinarea. Ce fac acum?
Fix ceea ce îmi propun. Mă documentez. Să văd ceea ce am nevoie să citesc, încotro să intru în detalii și unde mă pot opri. Spre deosebire de master și licență, acum citeam ceea ce-mi doream și când îmi doream. am stat un pic cu starea asta și am observat că-mi oferă o stare de bine. Mai erau și mai sunt momente în care nu mă țin de programul de citit, dar sunt mai blând cu mine și-mi reamintesc că pot avea zile mai energice și altele mai puțin energice. Așa că, în următoarea zi pot să citesc. Să nu rămân în urmă.
Ca de obicei, începutul este greu, dar mi-am dat seama că este în beneficiul meu să lucrez la asta și că orice piedică, din acest moment mă poate ține pe loc. Chiar și dacă este una intrinsecă. Este nevoie să lucrez pe ceea ce mă reține și să continui. Nu va veni nimeni din spate să mă urnească, decât eu.
Pe parcursul lunilor de lectură, am observat că sunt mai selectiv cu ceea ce citeam. Mi-am format niște obiective automate și dacă o carte sau informația nu le îndeplinea renunțam. Era o pierdere de vreme.
Așa am ajuns să citesc mai mult și mai de calitate. Această selectivitate ajută foarte mult. Și nu este obligatoriu să o ai deja formată în momentul în care te apuci de citit. Acordă-ți timp să-ți dezvolți „baza ta de date” și o să vină natural.
Un alt efect benefic este faptul că am reușit să mai reduc emoțiile pe care le am în terapie. Sunt mai stăpân pe subiectele abordate. Sunt conștient că nu sunt o enciclopedie umblătoare, dar am reușit să-mi formez o părere despre lucrurile care-mi sunt dragi și se ivesc în terapie.
Altfel de vorbă cu prietenii mei. Simt că evit să mai fac niște greșeli evidente. Îmi este mai ușor să vorbesc și să inițiez conversații pentru că sunt conștient că am ceva de zis. De la lucruri triviale până la aspecte spirituale (dar aici recunosc, încă vreau să mai învăț).
Lectura „obligatorie” mă ajută să pot oferi recomandări în terapie. M-aș putea interesa să văd ce recomandă alți specialiști, dar vreau să trec prin filtrul meu. Poate voi fi întrebat de anumite detalii, ce mă fac în acel moment? Plus că mă poate ajuta personal ceea ce citesc.
Spuneam de monolog apoi. Asta a fost o probă grea și o consider în continuare, pentru că am sentimentul că de critică nu voi scăpa prea ușor. Poate apărea instantaneu și fără să-mi dau seama starea mea să se schimbe.
Am încercat diverse lucruri. Am mers spre meditație și relaxare. Cred că acestea m-au ajutat cel mai mult. M-au făcut mai conștient de sine. De locul meu în lumea mea interioară. Să-mi găsesc o stabilitate în ceea ce făceam și ceea ce fac. Să-mi ofer niște răspunsuri pe care le căutam în alți oameni și exemplele pot continua.
Un comportament care m-a ajuta să meditez, era și este să merg seara pe drum. În special, mai fac asta când ies de la muncă târziu. Să merg lent, fără a mă grăbi spre casă să fac alt lucru urgent. Pur și simplu, să simt cum pun un picior în fața celuilalt.
Este așa de relaxant. Iar pe acel fond pot discuta cu mine calm. Să nu mă judec prea tare pentru reacțiile mele. Să-mi normalizez trăirile. Să-mi dau seama unde am greșit și ce pot face mai bine.
Recent, am propus un proiect de coaching pentru specialiștii din domeniul psihoterapiei, care sunt abonați la newsletter-u meu. Dar am avut puține înscrieri, față de ceea ce mi-am propus. După câteva zile bune, în mintea mea a făcut un click. Mi-am dat seama ce s-a întâmplat. Am scris oferta fără a îndeplini toate criterii și de aceea nu am avut rezultatele pe care mi le-am dorit.
În perioada respectivă am fost dur cu mine, dar nu m-am învinovățit în cel mai rău hal. De ce aș alege să fac asta? Nu mai este normal să greșești? Mai ales când nu o faci cu intenție? Dar după ce ai greșit o dată sau de două ori, îmi învăț greșeala și merg mai departe.
Așa mi-am dat seama că la următoarea propunere știu ce am de făcut. Cum pot face mai bine. Și m-am felicitat pentru că mi-am găsit singur soluția la ceea ce nu a mers.
La fel a venit aha-ul pentru partea financiară. Mi-am dat seama că am făcut ceva bine când am rămas fără bani în portofel. Asta este și ideea. Să nu mai ai bani.
Am stat de vorbă cu mine și emoțiile. M-am împăcat și mi-am mulțumit pentru treaba bună făcută. Cred că asta este cea mai naturală și iubitoare metodă de a avea grijă de tine. Dacă tu nu poți avea grijă de tine și de limbajul interior cine ar putea avea? Altcineva? Cam multă presiune punem pe persoana de lângă noi.
Cu asta am avut de furcă. Pentru că adormeam noaptea târziu și era nevoie să fiu în cea mai bună formă a doua zi. Am citit cărți. Vezi, are legătură cu ceea ce am discutat mai devreme. Totul se leagă. Să văd care este opțiunea optimă pentru mine.
mi-am dat seama că nu este ceva standard. Și că este nevoie să testez, să aplic, să am răbdare să adun date despre mine și să le dau un sens.
Abia după vreo 2-3 săptămâni am început să văd care este ora la care ajungeam să adorm, ce făceam înainte, ce mă ținea treaz, de ce mă ținea treaz, la ce oră mă trezeam și cum priveam începutul de zi.
Am simțit o claritate nemaivăzută pentru mine. să-mi dau seama că o parte din ceea ce mă ține treaz se pot îndepărta. Că pot să-mi schimb perspectiva despre a doua zi. Că totul ține de mine, despre cum privesc lumea și aspectele abstracte. Subiectivitatea mea îmi făcea rău. Mă făcea să consider că am cea mai neplăcută viață.
Dar vorbea în principal critica și oboseala de mine. sunt studii, foarte numeroase care arată că lipsa orelor necesare pentru tine te pot afecta pe termen lung. Recuperarea orele de somn este un mit. Chiar dacă așa se simte în corp, de fapt este oboseala pe care o acumulezi de-a lungul zilelor se diminuează, dar ceea ce avea nevoie creierul pe timpul nopții nu s-a întâmplat.
Mai multe detalii găsești în articolul despre somn pe care l-am scris. Acolo am o recomandare de video și carte, dacă vrei să afli și mai multe informații.
După toată partea aceasta de monitorizare, am început partea de planificare și implementare. Să încep să fac ceea ce am stabilit.
A fost o perioadă horror. Să mă pun la somn și să nu am starea de somn. Să mă trezesc devreme și să am chef să amân alarma pentru încă 5 minute și încă 5 minute sau să nu merg deloc.
Însă, conta obiectivul de la final. Pentru ce „sufeream” de fapt? Care este sensul la tot ceea ce fac? Să-mi fie mai bine. Chiar dacă nu așa se simte, am început să văd niște schimbări. Începeam să-mi organziez altfel ziua. Să fiu mai energic. Să fiu obosit la orele de somn. Să nu-mi mai injur alarmele de dimineață.
Mai sunt dăți în care totul se dă peste cap. Dar tocmai pentru că am reușit să trec prin acest proces, știu de unde să o iau de la capăt. Și așa de bine prinde. Simt că trișez și merg pe scurtături. Dar uitându-mă în urmă, sunt mândru de mine.
O să mai am momente pe parcursul săptămânilor, lunilor, anilor în care-mi voi testa aceste reguli și respectarea limitelor. iar atunci când voi alege să trec cu vederea, voi spune că este o decizie asumată. Că fiecare stare care apare, este una pe care o accept și voi merge mai departe.
Mă simt mulțumit de răspuns și am o stare plăcută că am vorbit despre asta. Mai menționam prin episoadele anterioare cât de fain se potrivesc întrebările acestea cu starea de acum. Sper că și pentru tine este un sentiment plăcut când faci un analiză a istoricului tău.
Până atunci, abonează-te pe platforma unde asculți acest episod, un like sau o distribuire mă ajută foarte mult ca să răspândesc conținutul creat. Ne auzim marți, pe 3 noiembrie, de la ora 19 cu un nou episod.