fbpx
andrei solomon

Adresă Cabinet

Online

+40 749 022 963

08:00 - 19:00

Program

L-V: 08:00 - 19:00

Picture of Andrei M. Solomon

Andrei M. Solomon

Psihoterapeut Cognitiv Comportamental

Bine ai venit la Podcastul Reflecții, unde luăm întrebări care ne macină de ceva timp și le căutăm un răspuns.

Sunt Andrei Solomon și în episodul de astăzi vreau să răspund la întrebarea: Ce trăsături de personalitate mă scot din sărite la celelalte persoane? Chiar dacă nu arăt asta.

Rulează videoul

Aaaaa, da. Nu asta este întrebarea pe care o vei găsi în thumbnail. Ci m-am gândit să o reformulez. Varianta care mi s-a părut mai potrivită este: Ce comportamente mă enervează la alte persoane? Asta ai văzut la thumbnail.

Cu această versiune am fost mai mulțumit, pentru că la trăsături de personalitate e foarte greu de a vorbi de ceva care poate fi schimbat. Iar comportamentele sunt mai funcțional de schimbat decât judecățile de valoare.

Pe măsură ce mă gândeam la ce mă scoate din sărite, îmi dau seama că și aici sunt două lucruri care fac diferența. Sunt lucruri care țin de persoanele străine, care mă enervează din prima și apoi mai este varianta persoanelor pe care le cunosc și simt că mă regăsesc în ele.

Voi detalia pentru fiecare pe rând. Când zic de persoanele străine, sunt aspecte precum dorința de a face o treabă de calitate. Și asta am observat-o în momentul în care am început să muncesc pe bune. Să primesc bani pentru serviciile mele. Și aici nu vorbesc de terapie ci de alte joburi pe care le-am avut până acum. Și au fost o experiență total diferită față de așteptările pe care le-am avut. Eram obișnuit cu texte din acelea care să scoată în evidență calitățile angajatului, să dai mai mult de 100% la muncă și poate colegii să zică ceva despre asta. Dar nu am văzut absolut nimic.

A fost chiar invers. Am văzut mai multă delăsare, mai puțină dorință de a face lucrurile să meargă, să fie mai bine pentru ei, dar și pentru afacerea pentru care lucrează sau pentru afacerea pe care o conduc. Chiar mi-am dorit ca lucrurile să evolueze înspre bine, însă e ca o luptă împotriva morilor de vânt. Era mai mult în defavoarea mea să tot încerc să fac să fie mai bine pentru că nu era niciun efect vizibil.

Și mai aiurea este când vezi că sunt persoane care nu-și dau silința și aceia sunt mai bine văzuți. Simțeam că înnebunesc. Dar apoi mi-am dat seama că am de ales. Nervii pe care mi-i făceam puteau fi ignorați, în sensul în care explicația pe care mi-o ofer era: merită să mă enervez pentru ceva care nu ține de mine și de ceea ce fac? Să mă enervez gratuit – așa îi spun. Și asta mă calmează destul de repede și desigur a durat un pic până să ajung la concluzia asta. Dar acum funcționează.

Și ce simt că mai ajută este că mai am proiecte la care pot lucra pe lângă job care îmi oferă acea libertate decizională și să fiu mai aproape de ideea de a face lucrurile bine, de calitate.

Dar ce faci în cazul în care nu poți schimba locul de muncă? Un alt gând care mi-a trecut prin minte. În cazul ăsta, mă gândeam care sunt aspectele deranjante și să văd dacă sunt implicat direct sau nu. Aici îmi vine ideea cu performanța la muncă. Mă gândesc că pot da 100% în timpul în care sunt la muncă. O să fie neplăcut o perioadă pentru că fără să vreau mă voi compara cu ceilalți colegi, dar ceea ce fac ar trebui să îmi ofere satisfacție. Și poate aici m-ar ajuta să îmi stabilesc niște praguri pe care să mi le depășesc singur, nu doar cele stabilite de companie. Și să le urmăresc. Să fie cât de cât măsurabile. Pentru o perioadă asta m-a ajutat. Mă gândeam că ceea ce fac mă ajută să fiu mai tolerant în privința frustrării cu care mă încarc.

Nu mă înțelege greșit, lucrurile astea cer timp. Nu se va întâmpla peste noapte să îți placă să mergi iar la muncă și să te simți bine, dar este important să îți reamintește pentru ce mergi acolo. Care este scopul? Și dacă singurul răspuns este pentru bani și că ai rate pentru diverse lucruri, te rog să cauți mai departe de el. Pentru că nu îți va oferi niciun soi de alinare sau sens în ceea ce faci. În schimb, s-ar putea să te încarce de frustrare și nervi, pe care nu ți-ai dori să le aduci acasă de fapt. Desigur, alegerea este în mâinile tale.

Un alt lucru care mă deranjează în continuare și mă activează când dau peste astfel de persoane este simțul acela de superioritate de care dau dovadă. În mintea mea s-a format o imagine. Cu cât o persoană este mai educată mă aștept să fie mai realistă cu ceea ce se întâmplă în jurul ei. Și în momentul în care se mai întâmplă o greșeală să știe că este doar o greșeală nu ceva cu intenție de a fi înșelat. Să știe să vorbească frumos și să înțeleagă ceea ce se întâmplă. Dar nu. Așa ceva este inadmisibil. Și asta mă face să mă simt un pic temător cu schimbările ce vor avea loc în viața mea. Îmi doresc ca experiența pe care am acumulat-o în ultimii ani să mă ajute să rămân ancorat în realitate. Să îmi dau seama că o mare parte din oameni își dau silința să facă o treabă bună, să lucreze atât cât le poate condiția și că nu sunt rău voitori. Desigur, vor fi și excepții, dar hai să nu căutăm nod în papură.

Aceste două aspecte au fost cele care m-au activat cel mai tare în timp ce meditam și ține de exterior. Sunt sigur că mai sunt și altele, poate le voi menționa când o să fie din nou întrebarea.

Și să nu uit de ceea ce mă enervează la persoanele apropiate, dar care de fapt simt că e mai mult proiecția pe care o fac asupra lor. Voi menționa două lucruri care au apărut mai frecvent.

Prima parte ține de a decide în beneficiul tău, chiar dacă pe moment ceea ce se întâmplă este bine dar pe termen lung este mai neplăcut pentru tine. Voi presupune că asta poate să ți se întâmple și ție. Câteva exemple cred că te vor ajuta. Poate fi vorba despre o relație romantică, viața de familie, jobul pe care-l au sau un vis pe care-l urmăresc și de ceva timp nu dă roade orice ar face. Și vin la tine să se plângă despre același lucru, mai mereu. Ajunge să te sature pe tine și chiar dacă le oferi sfaturi peste sfaturi, tot acolo aleg să rămână. Nu e vorba de o lipsă de empatie aici. Poți să fi empatic și să îi sugerezi o schimbare, dar dacă nu se întâmplă ce mai poți face?

Și cred că în aceeași măsură, sunt într-un caz similar. Cred că am fost în situații care mi-ar fi cerut să fac o schimbare, dar din diverse motive nu am făcut-o. Îmi dau seama ce chin am fost pentru prietenii care m-au ascultat. Asta cred că mă deranjează de cele mai multe ori. Evitarea luării unei decizii. De a lua taurul de coarne, de a da piept cu decizia, de a suporta consecințele și de a merge mai departe.

Colectivul de prieteni te poate asculta, dar cât să mai poată face asta?! Uneori ce e prea mult e prea mult. În schimb, ce simt că ar putea ajuta atunci când te afli într-o situație din asta, încurcată este să îți dai seama că ceva te ține pe loc în luarea deciziei. Și să recunoști că îți place să te plângi în loc să îndrepți lucrurile.

În acest context, îmi admir clienții care vin la terapie. Este un pas mare să recunoști că ai o problemă și că nu știi cum să o rezolvi. Cred că e nevoie să îți dai seama că este normal și real că vei da peste probleme în viață a cărei soluție nu o vei găsi în interiorul tău, fără un pic de ajutor din partea altor persoane instruite să te ajute. Pot fi sfaturi din partea prietenilor, dar s-ar putea să simți că sunt pe lângă subiect.

Îmi aduc aminte de un discurs care discuta despre școală și ce suntem învățați de fapt acolo. Era cam așa: la școală ți se dau probleme a căror soluții se știu deja. Dacă ai greșit, ți se spune și apoi te învață cum să corectezi. Dar viața nu este așa. Nu are o soluție. Are consecințe pe care le vei afla în timp. Nu vei ști imediat dacă ai luat decizia bună sau nu. Mare parte este imprevizibilă , cu multe variabile independente de tine.

Iar cel de-al doilea lucru care mă deranjează la comportamentele celorlalți este că se mulțumesc cu puțin. Aici nu vorbesc despre modestie în ceea ce fac, ci mă refer că preferă să sufere pentru ceea ce fac acum, deși știu că pot obține ceva mai bun în altă parte. Cum menționam mai devreme, acest lucru mă deranjează pentru că îl văd prezent la mine. Nu este un cult al narcisismului ce spun acum. Doar simt că sunt aspecte care mă deranjează la alte persoane și văd că de fapt și eu sunt într-o situație similară. Cel mai probabil îmi amintesc de problemele cu care mă confrunt și mă enervează asta.

În astfel de situații ce este de făcut? Cum pot să recunosc că pot mai mult când de fapt am un sentiment care îmi spune că nu voi putea face față, că aș claca în situații mai complicate? Și ce e cel mai ironic este faptul că asta se observă în exterior. Să ți se spună că ai potențial, dar să îți fie teamă de potențialul acela, să te simți că ești un impostor.

Abia acum ajungem la sursa problemelor. Și pentru a ajunge acolo e nevoie de multe introspecții sau de ajutor specializat sau ambele. Și ajutorul acela nu îți va rezolva problemele pe care le expui. Tot tu ai de făcut treaba grea, ca să îi spun așa.

Așa că am stat să analizez și să pun pe foaie toate motivele pentru care simt că mă cramponez. De multe ori am observat că apare frica de prea multă muncă, prea puțin timp pentru prieteni, iubită, familie, oboseală, frustrare, necunoaștere.

Dar dacă stau să mă gândesc, am câte un contraargument pentru fiecare. Mai ales pentru partea de necunoaștere. Oare de câte ori nu am făcut prostii pe acasă, neștiind ce fac și învățând pe parcurs? De atâtea ori, cel mai probabil și frecvent se întâmpla când eram copil. Acum simt că e o teamă asociată necunoscutului. Că sunt consecințe pentru ceea ce fac. Dacă se strică se strică. Da, dar asta nu înseamnă că e de evitat în permanență să explorezi.

Ce simt că este important de menționat este să îți iei notițe. Să vezi care sunt argumentele pentru a susține evitarea și argumentele pentru a face o schimbare. Pe măsură ce stai și te gândești la toate lucrurile asta, o să vezi că se adună și se tot adună. O să te simți stresat să te tot gândești la ele. Dar odată ce le pui pe o foaie de hârtie sau mai multe, o să înceapă să prindă contur și să nu te mai urmărească pe parcursul zilei. Apoi dublează cu o imagerie ghidată. Gândește-te cum ar fi să trăiești genul acela de viață de care îți este teamă să te apuci. Caută aspectele bune și mai puțin bune, pentru că nu trăim într-o bulă a minciunii. Imaginează-ți care ar fi cele mai plăcute experiențe pentru tine dacă vei face schimbarea și cele mai mari provocări.

Asta te va ajuta să vezi situația mai clar, cu o direcție. Să știi la ce să te aștepți. Chiar și faptul că este imprevizibilă poate fi o eliberare pentru tine. Să nu te aștepți ca totul să fie controlabil.

Cam astea au fost gândurile mele pentru acest episod și câteva exerciții pe care le aplic când simt că dau peste problemele astea. Îți recomand să începi ușor, măcar la 2-3 zile să te apuci de ele. Să vezi cum se așează cuvintele pe o foaie de hârtie și imaginile mentale să prindă contur.

Sper să îți placă materialele mele! M-ar ajuta o abonare la podcast, un like sau chiar un share ca să asculte și prietenii tăi!

Te aștept marți, 28 iulie cu un nou episod și o nouă întrebare buclucașă! Până atunci spor la exerciții!

Distribuie articolul:

EXPLOREAZĂ

NEWSLETTER

EXPLOREAZĂ

Abonare newsletter

Îți place ce ai citit până acum și ai dori să primești informațiile înainte de a apărea pe site?