Bine ai venit la Podcastul Reflecții, unde luăm întrebări care ne macină de ceva timp și le căutăm un răspuns.
Sunt Andrei Solomon și în acest episod răpund la întrebarea: Ce defecte aleg să depășesc în prezent?
Când zic de defecte, mă gândesc mai mult la gândurile și comportamentele care în momentul de față mă fac să mă simt nepotrivit. În sensul că mă simt mai obosit dacă aleg să urmez ceea ce consider că ar fi bun și drept. Uneori nu se prea poate asta și am de învățat cum să mă reglez. de aceea, vei vedea că și răspunsurile mele se îndreaptă spre latura aceea.
Ce simt că-mi afectează starea de spirit și viața. Vai, de unde să aleg? Glumesc. În momentul de față aleg să lucrez din ce în ce mai mult pe partea de răbdare. Să am răbdare cu mine, să aștept rezultatele și să mă concentrez pe lucrurile care-mi sunt în control.
Am ales să vorbesc despre răbdare și fac asta pentru că mă refer la toată starea aceea opusă ei de care am avut parte în ultimul timp. Am avut perioade în care am simțit o mare presiune, un sentiment uriaș de urgență. Că trebuie făcut acum, că nu poate fi amânat și că dacă nu este luat în serios, ce rost mai are.
Apoi am dat peste exerciții de relaxare. Deși am fost super reticient în legătură cu ele, de rezultatele lor, dar lent și cu disciplină am observat rezultate. A meritat din plin să trec prin tot acest traseu. Am învățat mult.
Pe parcurs, am fost testat de gândurile că nu am răbdare. Că nu-mi dau interesul, la modul cel mai sincer. Și poate pe alocuri așa a fost. Să persisți în disciplină chiar și când nu ai chef, este dificil. Cere mai multă energie de la tine.
Până mi-am dat seama că de fapt, toată neplăcerea asta vine din ideea că nu aș merita să fiu mai calm și răbdator. Că nu se va întâmpla nimic grav dacă un material ar fi citit sau scris mai târziu.
Și pe măsură ce am văzut diversele scenarii cum prind formă în fața exercițiilor de relaxare, am zis că totul se poate face cu mai mult interes și profesionalism când lucrez pe un fond de calm.
Așa mă pot concentra pe ceea ce am de făcut și nu stau în mintea mea să duc un război de cine are dreptate, de căutat motive pro și contra.
Mi-a fost teamă la un moment dat că toată răbdarea sau calmul m-ar face să fiu delăsător, să nu-mi mai dau interesul în ceea ce fac. Destul de repede, mi-am arătat că de fapt nu este așa. Acum sunt mai concentrat, îmi dau seama unde să investesc energia și sunt mai mulțumit de ceea ce iese.
Poate simți că te confrunți cu ceva similar în viața ta personală. sfatul meu este de a avea grijă de tine pe parcursul „antrenamentului”. Pentru că apar gânduri de critică, care să zică că nu faci bine sau să consideri că exercițiile găsite/ căutate nu dau roade. Sunt cele mai mari capcane care te vor opri să-ți dai interesul și să persiști.
Rezultatele o să apară pe măsură ce te concentrezi pe ceea ce ți se cere. Să urmărești sugestiile din exercițiile de relaxare cu mare atenție. O să vină gânduri care să te distragă și este absolut normal, dar asta nu înseamnă că trebuie să te scoată cu totul din ceea ce faci.
Și dacă simți că ai ieșit, nu-i bai. Poți reveni la fel de ușor la exercițiu. Partea de relaxare o consider cea mai simplă din tot ce se poate aplica. Pentru că apoi poți plusa. Să începi să sapi mai adânc în ceea ce te neliniștește.
Să începi să vezi partea de critică. Menționam la început că aștept rezultatele rapid, instantaneu. Este important să-mi dezvolt mentalitatea asta de așteptare pentru că nu ține de mine de fiecare dată ceea ce se întâmplă. Indiferent cât de mult îmi dau silința, nu va fi așa cum îmi doresc.
Iar asta se dezvoltă în timp. Mi-am dat seama că mă ajută mai mult să mă concentrez pe ceea ce fac și-mi este în control. Și să găsesc activitățile care să-mi facă plăcere. Și cum să faci asta, nu prea are cine să te învețe. Poți discuta în mare parte despre cum să restructurezi gândurile ce țin de ideea de critică și control, dar apoi este nevoie să începi să faci, să te expui.
Aici începe să fie mai solicitant. Pe măsură ce aplici ceea ce ai discutat, o să simți că nu-ți place. Este și normal. Pentru că te-ai obișnuit într-un anumit fel o viață întreagă sau mai puțin și dintr-o dată îți spune cineva sau ajungi singur la concluzia că nu mai este bine ce ai făcut.
O să-ți fie peste mână. Dar te rog să-ți reamintești că este în beneficiul tău să treci prin acest proces. O să dureze un pic. Poate pentru unele persoane este mai scurt, pentru altele mai lung. Însă bucură-te de aspectele micuțe. De ceea ce înveți pe parcurs.
Treptat vei dezvolta un sentiment de autonomie asupra stărilor pe care le ai. Merg mult pe ideea de recunoștință față de ceea ce am și ceea ce am învățat să am. Mă menține umil și în același timp observ la mine că sunt mult mai înțelegător. Și chiar cu lumea din jur.
Fac o mică pauză de la subiect, să descrețim un pic frunțile. Să respirăm un pic și să îți povestesc despre newsletterul la care lucrez pentru comunitatea celor care mă urmăresc de pe facebook, site, youtube. Este un newsletter lunar în care scriu despre teme din sfere diverse: relații romantice, stres, relaxare, somn, oboseală, curiozități. Îmi place să răspund la nevoile celor care-l citesc. Poți da un reply la un mail și să-mi adresezi o întrebare mai specifică și poate devine un subiect pentru un nou număr. De asemenea primești un pdf la abonare, în care ofer câteva detalii despre ceea ce se întâmplă în primele 4 ședințe de terapie. Link-ul de abonare îl vei găsi în descriere.
Aveam sentimentul la un moment dat, că toată relaxarea asta și iubirea de sine o să mă facă o persoană delăsătoare. Însă, destul de repede am observat că nu este așa. De fapt, am ajuns să fiu mult mai productiv pentru că mintea mea este acolo unde-mi propuneam să fie.
Spre scopurile mele. Acesta era punctul central. Indiferent de feedback-ul primit, alegeam ceea ce consideram că mă ajută să fiu mai bun. Astfel, ideea de control amintită anterior era îndreptată către aspectele ce puteau fi modificate. Și nu le mai luam personal. Nu-și avea rostul. Desigur, asta a venit un pic mai târziu.
Ideea aceasta de detașare de munca pe care o prestez. Să nu mă identific 100% cu meseria mea. Voi ajunge să mă simt lezat de ceva ce nu ar trebui să mă definească pe mine.
De exemplu, modul în care mi-am reformulat obiectivul în domeniul carierei este: vreau să fiu cea mai bună versiune a mea, de la o zi la alta. Îmi permit să greșesc și să accept că pot să o dau în bară. Dar vreau să schimb câte un pic zilnic.
Pentru mine, asta este foarte eliberator. Pentru că nu mai am presiunea de a fi perfect, întotdeauna. Și am grijă să mă înconjor de persoane care mă pot ajuta să progresez. Sunt suficiente cărți de dezvoltare personală și profesională cât pentru două vieți de citit.
Dar nu voi apuca să fac asta vreodată. Așa că prefer să primesc un rezumat de la persoanele importante și apoi să adaptez la stilul meu. Dacă-mi place foarte mult, voi citi și eu cartea. Dar altfel, caut altceva.
În domeniul psihoterapiei se cere mereu să mergi la conferințe pentru că ai de primit niște credite. Am privit-o cu scepticism la început pentru că eram de părere că e doar o altă metodă de a ne cere bani pentru ceva care este cam meah. Parțial, părerea este aceeași. Dar lucrul care face diferența de nuanță este, am nevoie de imboldul acesta pentru a accepta că pot să învăț mai mult.
Mai ies un pic din bula mea de cunoștințe și mai verific ceea ce se întâmplă nou în domeniu. În plus, am împrumutat o mentalitate drăguță (în opinia mea) asupra evenimentelor la care particip. Îmi propun să plec cu cel puțin 3 idei pe care să le implementez la muncă.
Asta poate să însemne partea de stil de lucru, feedback-ul pe care-l cer, instrumente noi, orice am sentimentul că mă ajută să evoluez.
Poate îți sună normal să se întâmple asta, dar uite că pentru mine a fost un pic cam greu să interiorizez acest lucru. Simțeam o mai mare presiune de a excela și dintr-o dată mi-am dat seama că am nevoie să cer ajutor în jurul meu.
Sprijinul acesta este foarte important. Te ajută să-ți normalizezi trăirile. Să nu te consideri o oaie neagră printre prietenii tăi și să vezi că până la urmă ești un simplu om. Cu bune și cu rele.
Sper să ai ajuns la nivelul acesta. În care să-ți vină ușor să accepți că poți greși, că asta nu te face mai puțin important și că te poate ajuta de fapt să evoluezi atunci când îți cunoști punctele slabe. Nedezvoltate.
Mă simt mulțumit de răspuns și am o stare plăcută că am vorbit despre asta. Mai menționam prin episoadele anterioare cât de fain se potrivesc întrebările acestea cu starea de acum. Sper că și pentru tine este un sentiment plăcut când faci un analiză a istoricului tău.
Până la următorul episod, abonează-te pe platforma unde asculți acest material, un like sau o distribuire mă ajută foarte mult ca să răspândesc conținutul creat. Ne auzim marți, pe 17 noiembrie, de la ora 19 cu un nou episod.
