Bine ai venit la Podcastul Reflecții, unde luăm întrebări care ne macină de ceva timp și le căutăm un răspuns.
Sunt Andrei Solomon și în acest episod răspund la întrebările voastre. Este cel de-al doilea episod în acest format pe care-l realizez pentru care observ interes.
Pentru această sesiune de Q&A am ales 3 întrebări și jumătate (vei vedea tu pe parcurs de ce zic asta) la care voi răspunde în următoarele minute.
- Mă simt speriată când ies cu prietenii în oraș. Știu că nu are sens, dar se tot întâmplă. Cum aș putea să tolerez situația aceasta?
În primul rând aș menționa că este absolut normal să te simți temătoare când ieși din casă. Am fost atât de mult bombardați cu știri despre cât de mult trebuie să ne ferim, să avem grijă de noi că acum suntem încă pe un sistem de alarmă, care-și face treaba în continuare fără să se mai decupleze.
Un prim motiv pentru starea ta este obișnuința de a nu mai ieși. Știu că pare un pic: ha? Cum vine asta? Poate nu ți-ai dat seama până acum, dar într-un an jumătate ne cam obișnuim cu noile condiții de viață. Este absolut normal să avem o anumite stare.
Acum că măsurile sunt mai permisive, încercăm să revenim la normal, doar că normalitatea s-a schimbat un pic. Nu mai este aceeași cu care am fost obișnuiți. Când vezi oameni fără mască poate te gândești de ce nu poartă mască și toți centrii de pericol se activează, că ai fi pusă în pericol, că tu ai grijă, poate-ți vine să eviți persoana respectivă. Este absolut normal și nu aș vrea să te îngrijorezi mai tare decât este necesar.
Sentimentul acesta va trece, uneori durează puțin, alteori o să fie necesar
- Simt că suntem tăcuți în cadrul relației. Vin către el cu întrebări și nu prea primesc un răspuns sau să continuăm discuția. Ce aș putea face? Și aici am primit ceva conex, cu o altă întrebare: Mă simt prea distant în relației, dacă mă compar cu ea. O simt cum vine către mine, dar nu prea am lucruri de adăugat. Ce aș putea face astfel încât să pot discuta mai lejer cu ea?
Vă propun să aveți răbdare unul cu celălalt. Valabil pentru amândoi. Presiunea pe care o puneți singuri să stresează și mai tare, vă face mai nerăbdători. Aș începe cu o discuție despre cum vă simțiți. Să fie vorba despre propriile emoții, nu despre cum vă face celălalt să vă simțiți.
Apoi ușor ușor să vedeți ce vă face pe fiecare să vă deschideți. Dar cu răbdare și acceptare. O să ia un pic de timp să vă obișnuiți cu nevoile fiecăruia.
- Simt că pierd vremea cu ceea ce fac. Nu-mi găsesc motivele pentru a crede că fac ceva semnificativ cu viața mea. Oare sunt într-o stare de nepăsare deoarece nu bifez niște obiective în mintea mea?
Aș pune pe seama pandemiei această reflecție. Am stat mai bine de un an de zile în casă și acum că regulile încep să fie mai lejere, te gândești ce ai făcut cu timpul tău. Ce simt să ajută în momentele acestea mai dure, în care te duci cu gândul spre aspecte negative, este să verifici un pic și ceea ce ai făcut obiectiv.
Și de aici să mergem pe implementarea unui plan de acțiune. Dacă ai un obiectiv mare, de îndeplinit în câțiva ani buni, segmentează pe aspecte pragmatice, ce pot fi realizate într-o lună de zile, jumătate de an și an de zile. Astfel încât să ai sentimentul că realizezi ceva pe parcurs și faci un review la câteva luni (2-3 luni) pentru a vedea unde te situezi, ce e de schimbat.
Acest episod dedicat sesiunii de întrebări și răspunsuri pentru ascultătorii podcasturi marchează finalul sezonului 3 și o pauză până în luna septembrie. Pe pagina de facebook și instagram voi mai face trimiteri către episoadele create până acum ca să nu pierdem complet contactul și din toamnă ne vom reauzi cu episoade noi nouțe 😀
