fbpx
andrei solomon

Adresă Cabinet

Online

+40 749 022 963

08:00 - 19:00

Program

L-V: 08:00 - 19:00

Picture of Andrei M. Solomon

Andrei M. Solomon

Psihoterapeut Cognitiv Comportamental

Bine ai venit la Podcastul Reflecții, unde luăm întrebări care ne macină de ceva timp și le căutăm un răspuns.

Sunt Andrei Solomon și în următoarele minute vreau să îți vorbesc despre meditație și două exemple de scenarii de calmare a gândurilor.

Mi-am dat seama că data trecută nu am fost suficient de explicit cu ceea ce urmează să fac atunci când încerc să răspund la întrebările notate. Vreau să intru într-o stare de meditație, de calm mental în care să îmi adresez o întrebare și să văd ce gânduri apar pentru ea.

Ca să fac asta, întâi trebuie să ating acel calm și m-au ajutat două scenarii.

Ce am făcut mai exact?

Am testat două poziții, ca să văd care îmi este mai confortabilă. Am încercat prima dată pe jos, întins. Am făcut câteva întinderi, ținând cont că urma să stau nemișcat 30 de minute.

A fost ok pentru mine, dar un pic cam rece și am zis să încerc și în pat. Aceeași poziție, un pic mai călduț. Pe parcursul minutelor în care nu mă mișc, am simțit un pic de răcoare, așa că a fost bine că am avut la îndemână o pătură pe care am folosit-o să-mi acopăr picioarele.

Am rămas cu poziția din pat, poate la vară voi schimba locul :)) să fie un pic mai cald, doar zic.

Înainte să încep, îmi setez un cronometru de 30 de minute, ca să nu am grija timpului. Apoi cu o mână pe piept și una pe abdomen încep să respir profund, abdominal.

Stau în sarcina asta în jur de 5 minute, până simt că corpul se simte ușor de tot, relaxat. Apoi trec la calmarea minții pentru că nu îmi vine ușor așa din prima.

Mi-au trecut 3 scenarii până acum, dar nu cred că apuc să ți le enumăr pe toate, așa că voi încerca să-ți zic de două.

Primul este despre metafora lacului învolburat

Mă gândesc la un lac, un lac foarte învolburat, cu multe animăluțe care se adapă de la tine, cu mulți peștișori și vegetație.

În fiecare seară, te minunezi de luna care trece pe deasupra ta și vrei să îi faci un cadou: să își vadă reflexia în apa ta. Dar ești deranjat de faptul că nu o poți face. Ești prea învolburat, prea murdar, prea haotic și peștișorii sunt prea neastâmpărați și abia de lasă vegetația să se dezvolte.

Te chinui să faci ordine cu tine, dar nu iese și nu iese.

Te dai bătut, zici că este inutil și că nu are rost.

Mai încerci din când în când, dar parcă sorții sunt împotriva ta.

Într-o seară, luna te observă și îți zice că apreciază efortul pe care-l faci și că în cele din urmă vei reuși să atingi acea limpezime.

Asta te face să revii, să îți iei energia din acele cuvinte și să mai încerci. De data asta îți spui că nu te dai bătut, că oricât de greu este, vei continua. Pe zi ce trece, începi să îți dai seama că sunt lucruri pe care le poți controla, altele nu prea și înveți să te adaptezi la ele.

După un timp, observi niște schimbări, micuțe, dar sunt acolo. Simți că animăluțele care vin din pădure au un program, nu vin chiar așa haotic la tine, chiar se bucură de gustul tău, dar vin și pleacă. Nu stau cu tine prea mult. Apoi mai vezi că peștișorii aceia năzdrăvani parcă au ceva previzibil. Un comportament care se repetă și chiar nu sunt așa de obraznici, cel puțin nu toți. Unii mai sunt pe acolo, care se mai încurcă printre algele tale și mai fac un pic de mizerie.

Luna la care te uitai cu atâta admirație, îți mai spune că progresul este sesizabil. Că pari mai calm și liniștit, că aproape observă cât de frumos ești. Că peștișorii sunt chiar drăgălași și că încep să crească niște flori pe lac.

Cuvintele ei te lasă înmărmurit. A observat lucruri pe care tu încă nu le-ai văzut sau nu ai reușit să le vezi. Dar începi să le admiri la rândul tău. Poate că acum nu-ți mai dorești să se vadă ea în apa ta, ci preferi starea asta de calm și relaxare pe care o simți. Să te bucuri de prezența animăluțelor și vegetai ce se hrănește cu tine și tu te hrănești cu ele.

Inspiră adânc și revin-o către întrebarea ta!

Cel de-al doilea scenariu sună cam așa:

Te afli pe o câmpie verde și vrei să te bucuri de o vremea frumoasă. Te-ai așezat pe o porțiune verde și moale. Închizi un pic ochii și deodată auzi niște zgomote. Dintr-o dată, cerul este înnourat, cu mulți nori închiși la culoare, mai mai să plouă.

Îți cam strică planurile, dar îți spui că e bine să mai aștepți un pic, poate așa e acum, dacă mai stai vreo 5 minute s-ar putea să treacă.

Te concentrezi pe senzațiile din corp, pe cum se simte adierea vântului pe pielea ta, cum te furnică firele de iarbă și ochii parcă simt un pic de lumină care se arată între nori.

Când deschizi ochii, observi că o parte din nori au devenit albi, sunt pufoși și maaari. Îți îndrepți atenția spre respirația ta. O sincronizezi cu viteza lor. E lentăăăă, simți cum fiecare inspirație de-a ta este la fel de lentă precum trec ei pe lângă tine.

Pe măsură ce te sincronizezi cu ei, observi că unii nori se schimbă la culoare, sunt albi și ei. Pe măsură ce ești atent la corpul tău, cerul tău devine din ce în ce mai senin. Mai apare câte un nor nărăvaș, dar nu trece mult timp și vezi cum se amestecă printre cei pe care îi aveai deja. Și dispare.

Acum, ești doar tu, cu câte o rază de la soare, care mai atinge pielea feței… te simți scufundat în iarba cea verde și mărută.

Îți alegi un nor și îl urmărești. Cum se deplasează dintr-un capăt în celălalt, lent și relaxat.

Cum te simți după ce ai ascultat cele două metafore? Pe mine mă ajută să mă relaxez atunci când am zile mai pline, când sunt prins la muncă cu mai multe sarcini. Uneori mă relaxez mai repede, alteori, simt nevoia să mă concentrez mai mult pe aspecte ce țin de calmul interior, din poveste.

Ca să sumarizez:

Dacă vei încerca și tu, indicat este să îți găsești un loc unde să poți sta relaxat. Încearcă două – trei zile pe ceva drept: pe jos sau pe un pat.

Să ai o pătură pe lângă tine, s-ar putea să ți se facă rece după un timp.

Simți că te apucă niște furnicături prin corp, poți să îți miști mâinile și picioarele un pic, cât să îți mai schimbi un pic poziția. O să simți la început nevoia de a te mișca, încearcă să-i reziști. concentrează-te pe unul dintre scenarii.

Setează un cronometru, ca să îți iei gândul de la câte minute mai ai de stat

Este ok dacă adormi, atâta timp cât nu-ți dai programul peste cap dacă ațipești un pic

După ce faci asta, s-ar putea să te simți plin de energie, așa că seara este bine să nu ai altă activitate după, decât somn. Care se va simți foarte bine a doua zi.

Este ok să nu-ți iasă în fiecare zi. Încearcă măcar la două zile să faci. Nici mie nu mi-a ieșit zilnic. Uneori chiar nu am timp sau chef, dar știu că următoarea zi fac neapărat. Plus că mă simt bine.

Dacă vrei să mă asculți mai târziu, caută pe Youtube Podcastul Reflecții și vei găsi acest video.

Sper să te ajute aceste metafore în procesul tău de meditație. Pe mine sincer mă ajută.

Pe parcurs, o să mai introduc câte una, ca să nu le trimit pe toate o dată. Să nu te compleșesc

O zi ușoară îți doresc, cu mult calm și relaxare

Și nu uita, respiră!

Distribuie articolul:

EXPLOREAZĂ

NEWSLETTER

EXPLOREAZĂ

Abonare newsletter

Îți place ce ai citit până acum și ai dori să primești informațiile înainte de a apărea pe site?