fbpx
andrei solomon

Adresă Cabinet

Online

+40 749 022 963

08:00 - 19:00

Program

L-V: 08:00 - 19:00

Picture of Andrei M. Solomon

Andrei M. Solomon

Psihoterapeut Cognitiv Comportamental

Bine ai venit la Podcastul Reflecții, unde luăm întrebări care ne macină de ceva timp și le căutăm un răspuns.

Sunt Andrei Solomon și în acest episod vreau să îți vorbesc despre a doua întrebare extrasă: Cum răspunzi la sentimentele celorlalți?

Primul gând mi-a fugit la relațiile romantice, ținta mea acolo a fost. Apoi am stat și m-am gândit dacă mereu e vorba despre asta. Doar în relațiile romantice, intime te deschizi emoțional sau ai și alte contexte, dar care sunt privite altfel?


Mental, am încercat să mi le grupez în trei categorii:

Prima se va referi la relația cu familia

A doua se referă la relațiile de prietenie

Și a treia se va referi la relațiile romantice, dacă aveai impresia că nu voi discuta despre asta.


Voi începe cu familia. Consider că în cadrul ei înveți despre emoțiile pe care le ai și cum să le gestionezi. Și depinde foarte mult de contextul în care te afli. De cele mai multe ori, consider că nici ei nu știu foarte bine cum să te învețe (în majoritatea cazurilor) cum să reacționezi la ceea ce simți, dar și la ceea ce primești. Gesturile de tandrețe din partea părinților, conflictele dintre frați și surori, modul în care te simți la bunici, rude ș.a.m.d.

Chiar am citit recent despre modul în care ești învățat în copilărie să vorbești și să reacționezi la emoțiile pe care le ai. Și sunt uimit că apoi acel stil de a răspunde rămâne întipărit până începi să îți dai seama de el și lucrezi la ameliorarea lui sau nu. Este alegerea fiecăruia.

Și într-o oarecare măsură simt o presiune în ceea ce privește o viitoare viață de familie. Atâtea griji despre cum să îmi educ copiii, să am grijă să nu le creez niște disfuncționalități sau traume care să îi marcheze pe viață. Dar asta simt că e un subiect de alt episod.

Revenind, simt că în familie se pun fundamentele pentru sentimente. Dacă ai avut norocul de a avea părinți care să îți fie aproape, aș putea spune că baza este una bună de la care poți porni. În cazul în care apropierea aceea se transformă într-o supraprotecție, poate intuiești unde se îndreaptă. Nu fă aia, nu te duce acolo, ai grijă cu cine stai în oraș, nu sta prea mult și exemple pot continua. Iar în situația în care apropierea nu se prea simte, de asemenea cred că îți dai seama spre ce încerc să bat: nu sunt suficient de bun pentru atenția lor, cine are nevoie de ei, mă pot descurca singur, e viața mea.

Evident, exemplele sunt orientative și nu cuprind tot arealul de stări. Dar vreau să îți faci o idee, în linii mari.

O să continui cu relațiile de prietenie. Și aici este destul de complicat de explicat. Îmi propun să o iau cronologic și îmi dau seama că atunci când eram doar un puștan, îmi venea ușor să intru în discuții cu alți copii de vârsta mea sau poate un pic mai mari. Însă, naivitatea își spunea cuvântul și nu mă interesa foarte mult istoricul pe care-l avea fiecare așa zis prieten. Mai degrabă prezența lor era suficientă. Pe măsură ce crești, începi să îți dai seama că lucrurile se complică și mai mult. Unii deja au grupul format și te simți intruziv și nu știi ce să faci sau poate sunt chiar faini și te acceptă. Pe măsură ce crești în vârstă, poate ai observat că relațiile de prietenie se fac mai greu. Desigur, menționez că sunt și excepții. 

Acum, mare parte sunt ocupați cu facultatea, locul de muncă, iubit/iubită și exemplele pot continua. Cu greu își mai face cineva timp ca să te includă în grupul lor social sau mai bine găsești evenimente la care să participi, unde dai de persoane care se află în aceeași situație cu tine. Dar acum, ești mai selectiv, parcă nu vrei să îți petreci timpul cu oricine.

În aceeași măsură, pe parcurs, să presupunem că faci parte dintr-un grup închegat, unde te simțeai bine, dar începi să vezi că apar căsniciile, să aibă copii și timpul lor este din ce în ce mai restrâns pentru ieșirile de odinioară.

Te poți simți exclus, lăsat la o parte. Și nu în mod intenționat. Pur și simplu lucrurile se întâmplă în jurul tău.

Ce cred că ajută într-o oarecare măsură este să îți dai seama ce vrei să faci cu timpul tău. Spre ce vrei îl investești și cu cine. Poate e momentul să îți verifici prioritățile sau nu. Este alegerea ta.

Și ce e mai bun, las la final. Hai să vorbim despre relațiile romantice. Voi trece razant prin această categorie deoarece e foarte mult de spus. Însă, îmi propun să cuprind ideile principale.

Voi păstra ideea de cronologie pentru că simt că are sens pentru mine să le explic așa. De pe la școală să presupunem că vorbim de o relație romantică. De parcă am știi ce e aia la vârsta respectivă. Și îți place de cineva, ai timp berechet, simți că îți pui sufletul pe tavă și după 1 lună sau două gata relația, s-a dus. Suferi, dacă suferi și o iei de la capăt. Pe măsură ce crești, începi să fii mai selectiv. Ai observat niște lucruri care îți plac și care nu-ți plac. Cauți și te întâlnești în funcție de aceste preferințe.

După câteva tentative eșuate, nu prea mai vrei să treci prin asta. Poate a fost o relație toxică sau nu mai ai răbdare să o iei de la început.

Și pe măsură ce crești, devine din ce în ce mai greu, poate ești în căutarea unei năluci. Un soi de persoană care să întrunească toate lucrurile plăcute și mai puțin cele neplăcute.

Îmi place cum sună. În aceeași măsură, îmi dau seama că nu e cel mai realist. Am ajuns la concluzia asta, pe baza experiențelor avute și a cărților citite despre relațiile romantice. E greu, e al naibii de greu să întreții o relație romantică, să stai de vorbă, să fii vulnerabil, să nu interpretezi lucrurile ca și cum ai fi un agent secret ș.a.m.d.

Pe măsură ce stau să mă gândesc la partea asta de sentimente și relații, îmi dau seama că e dificil. Să accepți o altă persoană lângă tine, cu alte tale bune și rele și reversul. Ai de lucrat cu tine, să poți face față la astfel de trăiri. Să vezi lucrurile bune în oameni și să știi să îți stabilești propriile limite care să te ajute să îți păstrezi sănătatea mentală și cea fizică.

Sper să ți-a plăcut întrebarea din acest episod și răspunsul pe care am încercat să îl ofer! Sunt curios care este părerea ta în legătură cu sentimentele pe care le ai cu apropiații tăi? Ai simțit ceva similar?

E ok și dacă îți adresezi această întrebare doar pentru tine. Important este să găsești un răspuns care să te mulțumească!

Distribuie articolul:

EXPLOREAZĂ

NEWSLETTER

EXPLOREAZĂ

Abonare newsletter

Îți place ce ai citit până acum și ai dori să primești informațiile înainte de a apărea pe site?