Bine ai venit la Podcastul Reflecții, unde luăm întrebări care ne macină de ceva timp și le căutăm un răspuns.

Sunt Andrei Solomon și în acest episod vreau să îți vorbesc despre prima întrebare extrasă: Simți că ai un impact asupra lumii?

Cum îmi definesc impactul? Aș putea să zic că este sub forma unei stări/emoții pe care o transmit altei persoane? Reușesc să fac ziua mai bună cuiva la muncă prin glume și mici povești pe care ni le spunem?

Sau să o iau mai profund și să văd dacă ceea ce fac în momentul de față aduce o schimbare?

Pentru prima parte, mi-ar fi ușor să zic că încerc, dar nu cu toată lumea. Am preferințele mele. Poate cu cei mai antipatici mie, sunt un pic mai rece și evit contactul. Poate nu-mi fac mie bine și de ce să continui să lucrez cu ei? Aș suporta un stres suplimentar așa.

Cu cei cu care îmi place să lucrez, încerc să nu încurc. Mă refer la faptul de a nu rămâne treaba mea pe spatele lor. Fiecare să își facă treaba și să ne ajutăm reciproc. Un lucru foarte fain care îmi place tare mult. Dar care nu este de fiecare dată luat în considerare.

Simt că am un impact asupra lor? da, într-o oarecare măsură, aș îndrăzni să zic că da. Poate învață de la mine lucruri pe care nu știau să le facă.

Dacă aș face o retrospectivă, în special la job, aș zice că oamenii cu care am interacționat au avut un impact asupra mea. Și acum nu mă leg de lucruri macro, super super importante. ci de lucruri mici. De la fiecare persoană am învățat să lucrez mai bine, mai eficient. de la unii am învățat cum să mă comport cu clienții, să fiu mai răbdător și poate un pic mai abrupt aș spune mi s-a explicat că uneori lucrurile nu trebuie luate așa cum sunt spuse. dacă un om te jignește, nu înseamnă că tu ești așa cum te vede el. important este părerea ta despre tine. nu ce zic alții. a fost o lecție greu de digerat, pentru că aveam problema asta.

Și foarte ciudat a fost că nu am integrat cuvintele pe moment, ci mi-a luat ceva timp. Am o vorbă: poți să înveți pe oricine despre tot, dacă nu este pregătit să integreze informațiile vorbești degeaba.

Dacă aș încerca să o văd invers, să îmi dau seama dacă am avut un impact asupra oamenilor din contextul muncii, nu aș știi. Poate nu sunt atent la asta, poate nici nu e interesul meu să fac asta. Îmi place mai mult să fiu un model și cine rezonează cu mine poate să aplice lucruri din ceea ce vede de la mine sau nu.

Poate nu sunt cel mai vocal model, nici nu-mi doresc asta. Nu pot să zic că știu să o fac. Viața pe care o am acum, e un amalgam de principii de muncă preluate din partea părinților, filme, școală și oamenii cu care am mai venit în contact. Iau lucrurile care mi se potrivesc și le adaptez la valorile mele.

Simt că se schimbă des și poate de asta nu mi-am asumat un rol public, să îi spun așa.

Revenind la impactul asupra lumii. Poate meseria de terapeut este o metodă de a mea de a încerca să aduc o schimbare. Să ajut persoanele care au nevoie o perspectivă diferită sau doar un umăr pe care să plângă, să se simtă ascultați. chiar cred că asta ne lipsește și simt că îmi lipsește.

Să ai cu cine să stai de vorbă și să te înțeleagă (evident, să nu fie nevoie să plătești pentru asta).

Din dorința de a face mai multe, cumva ne izolăm de noi înșine și de cei din jur:
– vreau să am o carieră pentru asta stau mai mult la muncă ca să îmi termin treaba (uit de mine, de prietenii mei).
– vreau să am un cerc social mare, ies des cu prietenii mei în oraș, dar viața de acasă e cam haotică. abia mai știu când a fost ultima oară când am dat cu aspiratorul, când am aerisit.
– vreau să fiu lăsat în pace, să stau în casă, să ascult muzică, să citesc, dar prietenii mă cheamă în oraș și eu nu am chef de ei – mai mult – nu știu să interacționez cu ei, oare ce părere o să aibă
– prefer să stau pe telefon, să-mi spună alții cât de frumos și de deștept sunt, decât să cred eu însumi asta. când văd câteva comentarii deplasate sau ură, mă supăr pentru că știu că e pe jumătate adevărat. Nici eu nu cred că sunt suficient de bun și uite cum văd alții asta și îmi spun, public

Nici nu știu cum să mai iau impactul. Simt că e o presiune mare și nu toată lumea e făcută sau educată pentru a avea un impact din acela uriaș.

Dar ce am văzut, este că un gest micuț, din partea mai multor oameni ajută și aduce rezultate vizibile.

Îmi aduc aminte de campaniile de curățare a pădurilor de gunoi. poate ca și voluntar, singur, adun un sac de gunoi, dar împreună cu alți 50-100-1000 de oameni curățăm o pădure foarte mare.

Mă gândesc că tindem să minimalizăm ceea ce facem pentru că sunt lucruri mici, poate nu au un impact imediat sau vizibil.

De exemplu: am ajutat la plantarea a 10.000 de puieți. ok, poate nu am posibilitatea asta financiară sau competența necesară de a face o așa campanie, dar asta nu înseamnă că nu pot să mă implic în astfel de activității. Ok, nu plantez 10.000 de puieți, dar sunt al naibii de sigur că pot să plantez 10-20-50 în toată campania aia.

Și ne punem la pământ pentru că nu facem lucruri suficient de mari. Dar chiar e nevoie de facem lucruri mari? Chiar e nevoie de devenim vedete, influenceri, speakeri motivaționali ca să avem un impact mare? Poate ne e mai simplu să vorbim cu veciunul sau vecinii din tot blocul și să facem o colectare specială de deșeuri la pubela blocului sau cartierului?

Sau chiar viața personală. corpul tău, este templul tău. Cum ai grijă de el, așa vei trăi. Oferi lucruri bune (iar aici e discutabil și nu e aria mea de expertiză) îți este bine, îi oferi lucruri nocive, vei simți efectele după un timp.

Impactul acesta poate fi atât de interpretabil și de schimbător. Nu este ca și cum te-ar fi întrebat la școală: Tu ce impact vrei să ai asupra lumii? Nici nu știi ce e lumea, poate doar geografic. Era la modă să zici doctor, astronaut sau gazdă am mai auzit ca și glumă. și se râde când zici povești din astea. Și sunt, pentru că nu ți se oferă un soi de parcurs al carierei.

E frumos să zici că vrei să devii doctor, salvezi vieți, acolo aș îndrăzni să zic că e ditamai impactul, e ceva pragmatic, dar până ajungi acolo, e drum lung și dificil. Ore dormite și nedormite, munți de cărți de citit.

Nici nu mai zic de ideea de astronaut, nici nu cred că în Ro se poate asta, dar ce fain sună, nu? Să fii un pioner în descoperirea altor planete sau să ajuți la dezvoltarea platformei de pe orbita Pământului.

Sau să devii inginer ca să ajuți la dezvoltarea unor sisteme noi, de orice gen și exemplele pot continua și adapta la preferințele fiecăruia.

Răspunsul meu sincer, este un nu, poate am căzut în aceeași capcană, că îmi minimizez impactul. Poate nu știu să fiu atent la lucrurile pe care le schimb în jurul meu sau poate nici nu vreau să fiu atent. Dar acum că încep acest proces de căutare de răspunsuri, e foarte posibil să fiu mai atent. Poate să-mi găsesc mici obiective care să fie mai ușor de urmărit.

Nu vreau să închei acest episod într-o lumină sumbră, dar în aceeași măsură nu vreau să mint, doar pentru a părea vesel, nu mi se pare autentic.

Sunt curios de răspunsul tău: Simți că ai un impact asupra lumii? Și cum verifici asta?