Bine ai venit la Podcastul Reflecții, unde luăm întrebări care ne macină de ceva timp și le căutăm un răspuns.
Sunt Andrei Solomon și în acest episod vreau să îți vorbesc despre întrebarea: Te simți o persoană fericită?
Wow, ce bună întrebare! A venit fix la momentul potrivit. Când sunt nevoit să stau în casă și să am timp să reflectez, în adevăratul sens al cuvântului.
Ca de obicei, prima dată când îmi adresez o întrebare, de genul acesta, îmi vine automat să zic nu. De ce fac asta? Răspunsul a fost destul de evident. Nu știu să mă bucur de lucrurile mici din viața mea.
Ziceam în episodul #5, la întrebarea despre recunoștință, că mi-a luat o groază de timp să fiu atent la lucrurile de bază. Mă refer la un acoperiș deasupra capului, mâncare, căldură, familie, prieteni, loc de muncă și exemplele pot continua.
Dar partea asta cu fericirea, este mai complicată. Cel puțin în capul meu. Îmi vine greu să conceptualizez cum și când am simțit fericirea în adevăratul sens al cuvântului.
Și am explorat un pic, să văd în ce contexte m-am simțit fericit. Primul lucru care mi-a venit a fost relația romantică. Șocant aș spune! Glumesc, desigur. Dar de atunci îmi aduc aminte de momente în care chiar m-am simțit fericit. Poate îmi vine mai greu să le activez.
Apoi, pe măsură ce lucrez la script, îmi dau seama că un sentiment de fericire pură, i-aș spune eu, am simțit pe vremea când eram copil. Când chiar mă puteam bucura de cele mai prostești lucruri posibile.
Cred că era ceva cu mine de eram așa de prins să merg pe bicicletă și de a învăța cum să fac asta. Să nu mai pic de pe ea și să merg cu viteză. Farmecul de atunci. Dar pe măsură ce am crescut, consider că mi-am permis din ce în ce mai puțin să fiu bucuros pentru ceea ce făceam. Aveam termen de comparație acum. Alți copiii care făceau aceleași treburi ca și mine, chiar mai bine, unii dintre ei.
Și asta nu se simte prea bine! Plus alte evaluări, nedorite, necerute din partea altora. I-aș spune critică sau bârfă. Cred că știi despre ce vorbesc. Ca să evit să intru într-un cerc vicios de critică interiorizată, am ales nepăsarea. Să nu las fiecare vorbă să mă deranjeze. Desigur, că au fost situații care m-au depășit și nu m-am putut controla, dar asta pentru mine a avut sens.
Acum îmi dau seama cât de importantă este mentalitatea cu care intri în această „luptă”, ca să îi spun așa. În cazul în care viața ta nu are o direcție spre care să mergi, va fi greu să ignori vocile din jurul tău și în același timp pe ale tale. De aceea cred că este necesar ca de mic să îți stabilești un obiectiv. Unul potrivit pentru vârsta la care ești.
Pe măsură ce m-am gândit și am stat să reflectez, îmi dau seama că fericirea se poate confunda cu alte stării. Confundat poate nu e termenul potrivit. Aș spune că e de fapt un soi de amalgam de alte stări care se simt în același timp. Poți simți tristețe și bucurie în același timp?
Da, depinde de context. Un exemplu care îmi vine acum se referă la un concurs și faci parte dintr-o echipă. Tu poate pierzi la nivel individual și asta te afectează, dar echipa câștigă concursul. Acum depinde de tine cum trăiești momentul. Te poți concentra pe eșec sau pe victorie. Și acum revin la partea de mentalitate. Este alegerea ta (de cele mai multe ori) spre ce vrei să te îndrepți. De îți este greu, caută persoane care să te inspire.
Acum îmi propun să revin în prezent, dacă tot vorbim de modele. Cel mai ușor mi-a venit să-mi dau seama că sunt fericit când am dat peste un video în care vorbea Dwayne „The Rock” Johnson despre relația cu tatăl său. M-a atins. A activat niște sentimente legate de familia mea. Pe măsură ce ascultam, simțeam recunoștință și fericire pentru ea. Pentru părinții mei. Voi lăsa link-ul de la video în descriere și în articol, ca să vezi despre ce vorbesc.
Când lucrezi în domeniul psihoterapiei, ai tot felul de exemple de familii disfuncționale. Și acum nu mă înțelege greșit, familia mea nu e perfectă. Nici în filme nu găsești așa ceva. Dar sunt acolo. Sunt un punct de sprijin pentru mine și mă ajută cum pot.
Fac o mică pauză aici ca să te întreb cum ți se pare materialul? Îți place ceea ce asculți? Îți dorești să fii la curent cu materialele pe care le creez? Abonează-te la newsletter-ul meu. Las un link în descriere și în articol.
Și să revenim la subiectul nostru.
Asta m-a făcut să îmi dau seama, că de prea puține ori îmi aloc timp să fiu conștient de ceea ce am. Sunt fericit cu părinții mei. Chiar dacă nu se vede asta de fiecare dată, starea generală este tot acolo. Și ar trebui să fie. Cel puțin în cazul meu.
Pe măsură ce m-am gândit la sentimentul sau starea de fericire, nu am simțit că pot pune degetul pe o zi anume sau săptămână în care să mă fi simțit așa.
Mi-am dat seama că este necesar să mă evaluez cel puțin săptămânal, asta dacă nu o fac zilnic, ca să văd cum mă simt. De ce să fac asta? Ca să îmi setez o intenție în această direcție. Simt că nu sunt fericit? Ok, ce pot face în această situație în care mă aflu acum ca să fiu mai fericit? Ce să fac ca să introduc în viața mea mai multă fericire?
Simt că asta m-ar ajuta mai mult. Chiar îmi propun să fac o monitorizare. Partea de intenție mi se pare că îmi oferă o direcție și dețin mai mult control asupra stărilor pe care le am.
Îmi aduc aminte de o vorbă de la Brendon Burchard, o metaforă despre energie: imaginează-ți că ești ca o centrală care produce energie, nu care are nevoie de energie ca să funcționeze.
La prima impresie, îmi pare așa de artificial, dar stau de câteva zile să mă gândesc la asta. Să fiu mai intenționat cu modul în care îmi petrec ziua și să nu mai am sentimentul că trece pe lângă mine.
Iar aici, am început să exersez de câteva luni să țin o agendă zilnică și lunară în care să scriu ce am de realizat pe parcursul zilei, respectiv la nivel de lună. Nu-ți pot explica cât de bine se simte să te poți ține de sarcinile pe care ți le-ai stabilit și despre prioritizarea lor. E un sentiment de realizare, foarte fain. După un timp am devenit dependent, cu ghilimele de rigoare, să tot simt asta.
Desigur, nu-mi iese de fiecare dată. Dar nu m-a mai deranjat atât de tare acest lucru. Când ai o viziune sau un scop mare, nu te mai împiedici de lucrurile mărunte. Nu mai sunt așa de importante, cel puțin din perspectiva mea și nu mă opresc din a continua ce fac.
Consider că e mai important să mă concentrez pe aspectele care merg și să nu mai las ca părțile negative să dicteze atitudinea la nivel de zi. Ceea ce mă entuziasmează. Cel puțin schimbarea asta de perspectivă spre ceea ce merge bine mă ajută să mă simt mai împlinit la nivel de zi. Că tot vorbim despre fericire.
Ce aș mai face pe viitor este să încep să scriu la final de zi trei aspecte pentru care sunt recunoscător. Am impresia că o să mă enerveze o perioadă, dar mă aștept ca rezultatele să merite. Cum spuneam mai devreme, am tendința de a minimaliza ceea ce fac. Iar partea asta de a scrie pentru ce sunt recunoscător mă va ajuta să prețuiesc mai mult părțile mărunte.
Și acum vreau să vin către tine. Sunt curios cât timp îți aloci ca să lași fericirea să intre în viața ta? Aș vrea să învăț de la tine, dacă-mi permiți, metodele tale de lucru.
Ți-a plăcut ceea ce ai ascultat? Vrei să fii la curent cu materialele pe care le creez? Abonează-te la newsletter-ul meu. Las un link în descriere și în articol.
