Fie că e vorba de relațiile de prietenie, romantice sau de familie discuțiile dificile sunt greu de avut. Un prim gând s-a dus la partea de evitare. De ce să sufăr mult acum când aș putea să trec cu vederea și să las pe data viitoare?

Evitarea scade durerea pe termen scurt, o face să fie tolerabilă, dar pe termen lung se tot adună și acea discuție dificilă de care am fugit inițial, acum a prins elan. E mai mare decât mine, copleșitoare.

Pe tine ce te face să eviți un subiect dificil?

Apoi m-am gândit la ce ar reprezenta o discuție dificilă. Și aici consider că sunt diferențe personale. Un subiect greoi pentru mine poate să pară simplu de discutat pentru tine și la fel poate să fie în diadele în care  nevoie de acea discuție.

Sunt proiecțiile pe care le facem legate de modurile în care ar răspunde. Și primul gând nu va fi: abia așteptam să vorbim despre asta, în niciun caz.

Iar de aici o putem lua razna. Să ne facem atâtea scenarii catastrofale legate de reacțiile partenerului de discuție că începem să ne îngrozim de scenariul nostru decât de realitate.

Ceea ce simt că face ca o discuție să devină evitantă este riscul pe care-l impune. Dacă pleacă persoana de lângă tine, dacă rămâi singur, dacă nu mai ești iubit și aici poți continua cu întrebările sau fricile tale. Pentru că la fel, sunt personalizate aceste temeri.

Dar aici mă întreb: din moment ce simt nevoia de a purta această discuție ceva nu este în regulă sau doresc să vorbesc despre asta dintr-un motiv intemeiat, la ce mă ajută să amân? Nu-mi fac singur rău dacă fac asta?

Soluții sunt. Unele mai puțin rezonabile, partea de evitare. Care nu rezolvă problema dată și altele mai „dureroase”, cu ghilimele de rigoare și care mă ajută să aflu ceva de la bun început.

Pentru a doua parte, este nevoie de exercițiu. Să te expui la astfel de situații și să o faci gradual. Să începi cu subiecte mai simple, mai ușor de digerat. Să stai un pic cu tine și să te gândești la cum te-ai simțit. Aceasta nu este o invitație la ruminare, să vezi ce ai făcut rău ci o descoperire a stările pe care le ai. Să le cauți cauza și să vezi cum poți schimba pe viitor.

Și ține cont de un factor des trecut cu vederea: oboseala. Ea îngreunează foarte mult acest proces de învățare și expunere. Te simți mai slab, mai nepregătit pentru a face față la o astfel de situație. Și pe bună dreptate. Cred că și tu poți face diferența într-o zi în care te simți odihnit și una în care ești obosit, cu o noapte urâtă și parcă fiecare te scoate din sărite.

Și ca să închei, să sun ca o moară stricată, te invit la relaxare. Este foarte importantă. Te ajută să gestionezi stările neplăcute, să recalibrezi organismul ca să te ajute să fii mai centrat pe ceea ce simți atunci când abordezi situațiile. E important să faci zilnic, să se obișnuiască mintea și corpul cu acest exercițiu, ca să-ți fie mai simplu atunci când apare „pericolul”.

Cu asta voi încheia acest episod. Ce simți că va fi o provocare pentru tine în viitorul apropiat atunci când vei simți nevoia să vorbești despre ceva dificil? Scrie-mi în comentarii sau pe pagina de facebook și hai să discutăm despre asta.