fbpx
andrei solomon

Adresă Cabinet

Online

+40 749 022 963

08:00 - 19:00

Program

L-V: 08:00 - 19:00

Picture of Andrei M. Solomon

Andrei M. Solomon

Psihoterapeut Cognitiv Comportamental

Bine ai venit la Podcastul Reflecții, unde luăm întrebări care ne macină de ceva timp și le căutăm un răspuns.

Sunt Andrei Solomon și în acest episod vreau să îți vorbesc despre întrebarea: Ce mă ajută să judec mai puțin lumea din jur?

Rulează videoul

De fiecare dată când mă gândeam la întrebarea asta, îmi tot trece prin minte: Cum eram înainte, ce mă deranja atât de mult la oameni?

Și puteau fi lucruri mărunte, de la modul în care au grijă de viață lor (aici mă refer la faptul că fumează, beau, nu dorm suficient) până la lucruri importante (aici mă refer la alegeri pe care le fac în privința educației, ce fac cu banii, sănătatea lor). M-au frământat stările astea pentru că simteam așa un foc lăuntric, care mă scotea din sărite. În aceeași măsură, o luam personal.

De ce mă asociez cu astfel de persoane? De ce aleg să-mi petrec timpul cu ele?

Pe vremea mea (cum sună asta), era la modă treaba cu mulți speakeri motivaționali care spuneau în stânga și în dreapta cât de important este grupul social din care faci parte. Și parțial au dreptate. Contează cu cine îți petreci timpul, după școală, în weekend-uri. Iar obiceiurile lor, fie că voiam sau nu, le împrumutam și le transformam în ceva propriu, ceva ce să-mi aparțină.

Asta a fost temerea mea. Să am grijă cu cine îmi petrec timpul și ce fac. Că așa îmi voi mula comportamentul. Prefer să mă retrag atunci când vorbesc despre îmbunătățire și cealaltă persoană nu prea mă aude. Mai bine mă dau la o parte. Și m-am tot dat la o parte și s-au dat la o parte.

În contextul actual, mai simt într-o oarecare măsură această tendință de a judeca. Mai ales când văd oameni care pur și simplu aleg să facă ceva contraindicat. Asta mi se pare cel mai frustrant. Unele reguli au sens, chiar dacă sunt restrictive. Este pentru binele mai mare.

Și de aici, am început să migrez către mine. Să văd ce mă face să reacționez chiar așa de puternic la toate comportamentele persoanelor cu care interacționez. Voit sau forțat de contextul muncii.

Iar explorarea asta nu a fost deloc sistematizată. Traseul mi se pare că a fost de încercare și eroare. Și au fost al naibii de multe erori. Chiar și în momentul în care înregistrez, tot mai sunt predispus la erori și sunt ok cu asta. Nu mai vreau perfecțiune de la mine. Vreau să greșesc și să-mi învăț lecția. Să progresez.

Și mă bucur că pot vedea așa realitatea. Că îmi permit să fiu atât de deschis la astfel de experiențe. Primele dăți, când greșeam, le simțeam că îmi afectează sistemul de valori. Cum de-mi permit să greșesc, de las să vadă alții partea asta vulnerabilă a mea? Emoțiile erau atât de complexe, ca un vârtej nebun și sălbatic, care pe măsură ce tot insistam să mă împotrivesc, ajungeam din ce în ce mai prins și tras spre mijlocul său.

Pe partea asta, simt că m-a ajutat facultatea de psihologie. M-a făcut să fiu mai prins în introspecție și să testez sistemul de valori și să-l întăresc.

Să îmi dau seama care sunt lucrurile alea care mă fac să fiu eu și să le recunosc. Apoi, să văd cum pot reacționa la stimulii din exterior. Îți recomand să faci asta și aici mă refer la partea de introspecție, nu să te înscrii obligatoriu la o facutate de psihologie. Chiar dacă simți că nu rezonezi cu unele lucruri sau poate afli de altele de care habar nu aveai.

În aceeași măsură, nu fii dezamăgit de faptul că nu ai multe. Poate e prima dată când începi să le pui pe hârtie. Iar din partea mea, te felicit. Faci primul pas să faci asta. Chiar dacă pare ceva neînsemnat, este totuși un pas înainte. Mai bine decât deloc.

Ce încurajez și mai mult, este să continui. Să faci următorul pas și următorul. În ciuda faptului că pare mic, continuă. Chiar dacă observi că unele aspecte nu te definesc încă, poate vrei să dezvolți ceva nou și nu iese din prima, continuă.

Știu că ai auzit de paralela asta de atâtea ori: dar e ca mersul pe bicicletă. De câte ori ai căzut, te-ai julit și ai tot continuat să înveți să mergi? De prea multe ori ca să mai ții minte, dar ai persistat. Să nu te-ai dai bătut.

Și aici contează grupul social din care faci parte. Ei te pot ajuta să continui atunci când tu nu mai ai încredere în tine că poți continua.

În aceeași măsură, ce aș puncta este că ai nevoie să dezvolți un monolog interior care să te ajute atunci când nu ai pe altcineva alături.

Și ca să verifici ce tip de monolog ai, te ajută să începi să scrii cuvintele pe care le auzi, repetate de tine pe parcursul unei zile, timp de o săptămână sau două. Important este să continui chiar dacă nu îți va plăcea ceea ce găsești. Fie că sunt cuvinte de ocară, de învinovățire, de jignire, scrie-le. Primul AHA va fi de acolo.

Apoi va veni partea de schimbare. Să schimbi cuvintele cu ceva ce vrei tu. Ceva ce poate îți place, ai auzit pe la alte persoane care te-au influențat sau te influențează în prezent. Pot fi membrii familei sau oameni pe care îi urmărești pe internet. Important este să fie de calitate și asta o stabilești tu.

Așa am procedat la rându-mi. Mi-am căutat exemple bune de urmat. Ca și gânduri, ca și obiceiuri și tot ce mai aveam eu nevoie. Desigur, am învățat total aiurea din cauză că o făceam după ureche. A fost frustrant? Da, foarte frustrant. Și această stare se revărsa și peste prietenii mei, familia mea. Pentru că mi se părea inacceptabil să fie așa.

Dar uite, pe măsură ce am tot verificat, stat să văd ce anume nu e bine, ce e bine și ce merge super mi-a luat o groază de timp. Și nu regret. Simt că am învățat o mulțime. Aș fi vrut să fie mai repede? Da, poate. Dar sunt mai mulțumit de parcursul meu, așa lent și plin de hopuri.

Am zis nu la o mulțime de tehnici, cu pus de alarme care să mă ajute să îmi setez intențiile pe început de dimineață, pe la mijlocul zilei și seara. Să scriu obiective și idei mărețe pe care vreau să le urmez și multe alte.

Mi s-au părut o nebunie și multe dintre ele rigide? Da, clar. Mi s-au părut o copilărie să fie nevoie să apelez la așa ceva.

Acum? Abia le aștept (într-o oarecare măsură, desigur) pentru că mă ajută să mă centrez atunci când poate nu-mi vine ușor să fac asta de unul singur.

Și ce mai recomand este să începi să scrii scrisori de mulțumire adresate ție. Poate sună așa mai dubioșel și cringe (termen împrumutat de la clienții mei), dar te rog să îi acorzi o șansă.

Încearcă să te gândești că i-ai scrie unui prieten care trece printr-o situație similară și are nevoie de sfaturi și îndrumări. Fii tu acea persoană care ajută.

 

Abonare Newsletter

Pe măsură ce vei face asta și poate multe alte exerciții de acest gen, o să observi că limbajul interior se va schimba. Iar asta te va ajuta să îți dai seama că ești mult mai calm cu lumea din jur.

Cel puțin la mine observ schimbări semnificative. Dacă în trecut aveam un șablon rigid după care evaluam toată lumea, inclusiv pe mine, acum este atât de flexibil, încă nu mai las ca fiecare lucru mărunt să mă afecteze.

Iar atunci când se întâmplă să fiu scos din sărite, fii sigur că analizez. E un moment prielnic să-mi dau seama ce anume m-a făcut să reacționez așa. Uneori reușesc să mă concentrez, alteori mă duc spre alte situații, dar sunt ok cu asta. Sunt uman și am slăbiciunile mele. Dar lucrez la asta.

În același timp, îmi dau seama că unele lucruri pe care le-am spus s-ar putea să treacă razant pe lângă tine. Sunt ok cu asta. Și pe lângă mine au trecut o mulțime de sfaturi bune și folositoare, dar până nu am găsit acea revelație, de unul singur nu pot spune că a avut rost să le aud. Eram prea încăpățânat. Așa că i-ați timp să te pui în contexte diferite ca să înveți cât mai multe.

Asta m-a ajutat pe mine să judec din ce în ce mai puțin lumea din jurul meu. Fiecare are un război lăutric (cel puțin așa îmi place să îl numesc) în care în fiecare zi poate câștiga sau pierde, depinde de intenția sa.

La fel în cazul meu. Astăzi cuceresc sau mă las înfrânt de stările pe care le am? Știi vorba aia, bătălia de astăzi a fost o înfrângere, dar nu înseamnă că ai câștigat războiul!

Îmi doresc ca această reflecție să te găsească într-un moment de întrebări persoanale prin care treci și să îți ofere un sentiment de direcție. Și sunt curios cum procedezi ca să evaluezi mai puțin persoanele din jur, în contextele tale?

Distribuie articolul:

EXPLOREAZĂ

NEWSLETTER

EXPLOREAZĂ

Abonare newsletter

Îți place ce ai citit până acum și ai dori să primești informațiile înainte de a apărea pe site?